I-a dat de doua ori viata fiului ei

Doua cicatrici identice sunt singurele semne ale sacrificiului extraordinar pe care o mama l-a facut pentru a salva viata fiului sau. Sub aceste cicatrici, se ascunde un ficat pe care acum, mama si fiul il impart, dupa ce Vanja Joannidis, i-a donat o parte din ficatul ei micuțului Charlie.

Mamica din Melbourne a devenit a doua persoana din istoria statului care si-a donat parte din ficat unui copil in cadrul unui transplat de ficat de la donator viu, intervenție extrem de rară.

Salvarea lui Charlie a venit intr-un moment critic pentru bebelusul in varsta de un an si jumatate. Avea pielea galbenă, burtica deformată, iar viața lui era în pericol. Pe părinți i-a speriat viteza cu care s-a înrăutățit starea lui – la un moment dat ajunsese la sângerări gastrointestinale foarte grave și foarte periculoase.

„Varsa sange si era infiorator” a povestit mama, Vanja, pentru Herald Sun. „Avea burtica asa de umflata fata de restul corpului lui fragil încât îmi era teamă să îl iau în brațe. Îmi era frică să nu îi disloc umărul.'

Cauza acestor probleme a fost o boală congenitală. Charlie s-a nascut cu atrezie biliara, o afectiune a canalelor biliare care cauzeaza acumularea de toxine si reziduri in ficat, ceea cee duc la distrugerea rapidă a ficatului.

Timp de cateva luni, Vanja si sotul sau, Andrew, au sperat că vor primi un ficat sănătos de la un donator decedat, însă organismul fragil al lui Charlie a început să cedeze mai repede decât s-ar fi așteptat. După o serie de analize, medicul gastrointerolog George Alex, care l-a tratat pe Charlie inca de cand avea 3 luni, le-a spus părinților că boala era în stadiu terminal.

Acela a fost momentul in care Vanja, a decis sa devina donator pentru fiul ei. Atunci cand li s-a spus ca fiul lor poate muri in orice clipa, mama i-a intrabat pe medici daca poate ea sa-i dea ea lui Charlie o parte din ficatul ei.

Seful sectiei de transplant hepatic, profesorul Bob Jones, a declarat ca primeste frecvent astfel de solicitari din partea parintilor pentru ca este ceva instinctual, ceva natural, insa ca medic are de luat o decizie foarte grea din punct de vedere etic – trebuie sa opereze o persoana complet sanatoasa, care nu are nevoie de interventie chirurgicala si sa o supuna unor riscuri majore, inclusiv decesul, singurul avantaj fiind ca poate oferi o sansa copilului sau.

Exista de asemenea si riscul foarte mare ca parintele sa nu fie compatibil din punct de vedere imunologic sau ca organul sa fie respins dupa transplant.

Inainte de transplant, Vanja si-a pupat copilul si a spus ca nu este nimic mai greu pe lume decat sa-ti vezi copilul bolnav. „Imi imaginam inmormantarea lui si nu cred ca imi voi putea vreodata scoate din cap aceasta imagine” a declarat Vanja.

Andrew pe de alta parte, era prins intre sotia si copilul sau care stateau in paturi de spitale diferite, in colturi opuse ale spitalului. I-a revenit lui sarcina de a-l duce pe Charlie la sala de operatii si a-l vedea cum inchide ochisorii o data ce anestezia si-a facut efectul.

Dupa transplant, imediat ce s-a trezit, primul lucru pe care Vanja l-a intrebat a fost daca ficatul ei a fost suficient de bun pentru a fi folosit, iar a doua intrebare a fost cum se simtea fiul ei Charlie.

Vanja povesteste ca existau atat de multe riscuri si complicatii posibile insa ceea ce o speria cel mai tare era faptul ca o vor deschide si vor decide ca ficatul ei nu este bun pentru Charlie.

S-a dovedit insa ca a existat o compatibilitate extraordinara intre ei si ar fi fost ca si cum Vanja a crescut ficatul pentru fiul ei. Faptul ca si-a vazut fiul a fost toata motivarea de care a avut nevoie pentru a depasi durerile in urma interventiei si a se concentra pe recuperare.

Acum familia a revenit in format complet acasa iar pentru Charlie este inceputul unei noi vieti, una in care pielea lui este rozalie si nu galbena, una in care poate sa manance folosindu-si manutele si gura si nu este hranit printr-un tub, o viata in care, in curand va incepe sa mearga si sa vorbeasca.

Sursa: heraldsun.com.au
Foto: 123rf.com; Facebook.com
Text: Simona David