Patru specialisti ne explica cum isi manifesta fratii cei mari gelozia fata de noul membru al familiei, care ii este sursa, si cum o putem gestiona.
Andreea Petrea – psihopedagog si psihoterapeut
Gelozia, ca traire, se naste dintr-o amenintare reala sau imaginara si reprezinta un amalgam de simtaminte ce oscileaza intre teama si manie.
In ceea ce priveste gelozia copilului ce rezulta in urma aparitiei unui frate/sora, aceasta ia mai multe forme:
– ca o forma de iubire – copilul se simte frustat din cauza unor temeri datorate posibilitatii de a pierde dragostea si atentia parintilor in detrimentul noului nascut;
– ca o forma de posesie – el devine manios din dorinta de a fi iubit exclusiv de catre parinti, fapt ce dezvolta rivalitatea fraterna.
Din nevoia de a capta atentia parintilor si a obtine dragostea lor reactiile copiilor, in urma trairii sentimentului de gelozie, sunt diferite:
– aparitia unor comportamente regresive: suptul degetului, dorinta de a suge din biberon/suzeta/sanul mamei, udarea patului noaptea;
– o atitudine generala de neascultare;
– dezvoltarea unor stereotipii: clipitul des, gesturi repetitive, balbaiala etc;
– din cauza incapacitatii de a-si exprima acest sentiment, copilul poate somatiza prin: dureri abdominale, crize febrile, eruptii cutanate, raceli frecvente etc
– dezvoltarea unor frici;
– agresivitate manifestata fata de alti copii sau fata de noul-nascut.
Sugestii pentru atenuarea geloziei
Inainte de nasterea noului copil:
– anunta copilul de venirea, in familie, a fratelui mai mic; el are nevoie de timp pentru a se acomoda cu ideea ca va imparti atentia si dragostea parintilor lui;
– vorbeste-i despre schimbarile care vor aparea in familie, despre atentia de care va avea nevoie bebelusul, implica-l in alegerea numelui sau alegerea jucariilor si a hainutelor, fa-l sa se simta important in familie;
– pune in valoare statutul de frate mai mare prin analogii cu personaje din povesti/desene animate unde acestia sunt priviti ca niste eroi de catre fratii mai mici;
– vorbeste-i despre faptul ca oamenii se ajuta unul pe celalalt; cei mari, fiind mai puternici si mai intelepti, ii ajuta pe cei mici, care nu se pot descurca singuri, iar mai tarziu, acestia vor avea parte de recompense (distractie impreuna);
– incurajeaza-ti copilul ca bebelusul apartine intregii familii, nu numai parintilor;
– daca copiii vor imparti camera, creaza-i copilului mai mare un spatiul doar al lui;
– discuta despre activitatile in care se poate implica in cresterea bebelusului, insa nu impovarati copilul cu activitati disproportionate varstei lui;
– lasa-l sa atinga copilul, sa stea langa el astfel incat sa nu simta ca este tinut departe;
– nu face comparatie intre ei si incearca sa pui in valoare ce are fiecare mai bun;
– acorda, pe cat posibil, atentie si timp in mod egal; desfasoara activitati placute cu cel mare, in timp ce bebelusul doarme/altcineva are grija de el;
– provoaca-l sa vorbeasca deschis despre ceea ce simte, facand asocieri cu intamplari din desene animate/povesti, asculta-l si evita critica ori sanctionarea copilului pentru ceea ce simte/gandeste/exprima;
– incurajeaza-i sa imparta jucariile, restituindu-le dupa utilizare, astfel incat sa invete ce inseamna colaborarea si respectul fata de ceilalti;
– fii ferm/a in impunerea si respectarea regulilor din cadrul familiei, insa nu te angaja in rolul de judecator atunci cand exista dispute intre frati, ci invata-i sa negocieze;
– este de preferat ca venirea pe lume a bebelusului sa nu coincida cu ˝iesirea˝, celui mai mare, din casa (gradinita, scoala, vacante prelungite la bunici), insa daca acest lucru nu poate fi amanat, fii foarte atent/a la reactiile copilului (poate simti ca este exclus/inlocuit).
citește continuarea articolului aici
foto Shutterstock