Frica de animale

Aceasta este o frica indusa, chiar daca la baza „sfatului sta dorinta de a preveni anumite accidente care se pot intampla. Dar, pe acelasi principiu, ar trebui sa ii spunem copilului: Sa nu mergi, mama, ca poti cadea si iti rupi picioarele?

Temerile, in general, sunt normale la copil, unele dintre ele il vor insoti multa vreme, inca din primele luni de viata – frica de zgomote puternice, frica de oamenii pe care nu ii cunoaste, frica de a fi abandonat, de a fi singur (apar din primul an de viata si dispar progresiv, prin experienta pe care o capata copilul), frica de intuneric, de furtuna, mai apoi de monstri, fantome, vrajitoare, animale, de medici.

Frica de fiinte reale sau imaginare il incurca mult pe copil, cu atat mai mult cu cat, in majoritatea cazurilor, este indusa de adulti – cu buna stiinta sau nu.

Pana la un moment dat, frica la el este fireasca, pentru ca nu are capacitatea de a deosebi realul de imaginar. De aceea, trebuie sa facem tot ce putem pentru a linisti copilul, a-i creste increderea in el, pentru ca samanta fricii sa nu creeze in mintea lui un mod de a fi: evitarea actiunilor sub pretextul constient sau inconstient al fricii.

Din vremuri de demult
Animalele au insotit oamenii de-a lungul existentei lor pe acest pamant. Unele au fost, initial, periculoase, apoi au putut fi imblanzite, altele au fost si au ramas periculoase, altele nu au fost interesate de prezenta omului – si nici el de a lor –, pana cand nu au aparut biologii, naturalistii, cercetatorii.

La inceputuri, frica de animale a salvat vietile oamenilor si probabil ca, in vechime, mamele isi invatau copiii sa se teama mai mult de unele animale.

Mai apoi, frica de animale, care, probabil, a ramas inscrisa in codul nostru genetic, a inceput sa ne incurce. Frica de caini, pisici, soricei, insecte, personaje de multe ori inofensive din jurul nostru este adesea „terorizanta nu doar pentru copii, ci si pentru unii adulti.

Multi dintre cei care se tem de animale au avut experiente neplacute cu acestea, dar nici chiar acest lucru nu justifica consecventa in a te teme de un lucru cu care ai avut probleme la un moment dat.

Animalele simt frica noastra
Copiii mici se tem sau se sperie, in general, de orice se misca mai repede prin casa – o masinuta, un soricel cu cheita, mai ales daca mai face si zgomot (frica de sunete puternice apare foarte devreme la copii).

Pentru ca frica de animale sa nu apara, este bine sa obisnuim copilul cu puii animalelor sau cu exemplare blande de „maturi, de la varste foarte mici. Nu uitati ca animalele simt frica oamenilor si de multe ori reactioneaza in consecinta.

Copiii care nu se tem sa interactioneze cu animalele sunt mai increzatori, mai independenti, relationeaza mai bine, mai repede si mai eficient.

Ca si in multe alte aspecte ale educatiei copiilor, familia este cel mai bun exemplu. Pentru a dezvata copilul de frica sa, trebuie sa analizati propria frica, sa o inlaturati si, prin exemplul personal, sa porniti pe calea „imunizarii puiului de om referitor la temerile sale.

Fara teama
Frica de animalele periculoase nu este o frica de luat in seama. Nu va incurca existenta faptul ca va e teama de rechini, serpi sau lupi, dar cea de caini sau pisici poate sa o faca. Frica, in general, este rezultatul unei experiente negative traite pe propria piele sau indusa de altcineva.

• Frica ta se transmite fara cuvinte copilului, este resimtita de el; asa ca, daca vrei sa ai un copil curajos, trateaza-te tu mai intai.
• Nu este suficient sa spui nu trebuie sa iti fie frica. Mai bine discuta despre aceasta, spune-i ca este normal ca uneori sa simti frica, dar ca asta nu te ajuta sa iesi din incurcatura – e mai bine sa te gandesti cum sa rezolvi situatia.
• Daca micutului ii este frica, cea mai buna reactie este sa il iei in brate si sa mergi cu el sa vada ca nu exista nici un motiv de teama (daca chiar asa este): nu-l lasa prada temerilor!
• Copiii nu se nasc cu frica, ci o capata in familie, de la adulti, apoi de la copiii cu care intra in contact.

Alunga-i temerile in patru pasi:
1. Identifica animalul de care ii este frica si desenati impreuna animalele respective, in contexte prietenoase. Deseneaza puii animalelor respective si povesteste-i ca sunt neajutorati, ca plang si ei de frica, dar ca incearca sa fie curajosi.

2. Gaseste fotografii din carti, reviste cu puii animalelor si cu animalele- adult si incearca sa il obisnuiesti cu imaginile, pana cand nu-i va fi frica de pozele respective. Cititi impreuna despre animalele respective si obiceiurile lor de viata.

3. Dupa ce ne-am obisnuit cu imaginile din carti, trecem la animale de plus. Cumparam animale din plus (sau din alte materiale), inchipuind animalul de care ii este frica copilului. Ne jucam cu ele si ne imaginam ca sunt adevarate si le mangaiem, ne apropiem de ele, le imitam sunetele.

4. Este timpul sa ne intalnim cu animalul real. Ar fi de preferat sa gasim puii animalelor respective si sa ne asiguram inainte ca acestea sunt blande si prietenoase, ca sa nu ne intoarcem de unde am plecat. Nu forta apropierea, lasa lucrurile sa se intample firesc.

Text: Cristiana Haica, Foto: Dreamstime..