Enterocolitele – fereşte copilul de ele

Cele mai frecvente afecţiuni digestive, enterocolitele apar când nu te aştepţi şi nu-i ocolesc nici pe sugari sau juniori, dar nici pe părinţi. 30% dintre enterocolite sunt declanşate de agenţi infecţioşi neidentificaţi în urma analizelor. Giardia şi salmonella sunt primii „suspecţi, confirmă pediatrii. Iată ce să ştii, ca să le previi…

Bacteriile, virusurile, paraziţii sau ciupercile sunt responsabilii pentru declanşarea enterocolitelor, în cele mai multe dintre cazuri, dar afecţiunea poate apărea şi ca urmare a unor intoleranţe sau alergii alimentare.

Simptomele sunt foarte variate – crampele abdominale intense sunt un indiciu clar de afecţiune a tractului digestiv, dar şi o durere abdominală discretă poate fi semnalul care anunţă o enterocolită care se va dovedi severă.

Ce le cauzează
În cazul enterocolitelor parazitare (infecţioase), giardia este primul suspect, dar nu singurul vinovat. Salmonella, shigella, e. coli, campylobacter, enterovirusuri, rotavirus, virusul norwalk sau candida pătrund în organism pe cale orală.

Apa sau alimentele păstrate în condiţii improprii, mâinile murdare pot fi sursă de contaminare (de altfel, nu numai enterocolitele şi parazitozele se declanşează ca urmare a nerespectării normelor elementare de igienă, ci şi hepatita).

Aşa se explică numărul mare de îmbolnăviri într-un anumit moment: toţi cei care consumă un aliment contaminat sau apă dintr-o sursă infectată se pot îmbolnăvi.

Sezonul estival este asociat cu un număr record de îmbolnăviri, dar există agenţi infecţioşi implicaţi preponderent în cazurile de enterocolită apărute în sezonul rece (virusul norwalk, rotavirus).

La primele simptome, fiţi pregătiţi. Starea de sănătate a copiilor se deteriorează rapid. Consultaţi rapid medicul, măcar telefonic.

Cum se tratează
Dacă nu este vorba despre o enterocolită severă, care să necesite internare (forma cea mai gravă – enterocolita dizenteriformă se manifestă prin scaune cu multe mucozităţi, cu sânge), atunci tratamentul constă în repaus digestiv – copilul nu mănâncă şi nu bea un anumit număr de ore, la recomandarea medicului.

Hidratarea cu ceaiuri neîndulcite, apă plată, zeamă de orez, supă de morcovi este obligatorie, după repausul digestiv, pentru a se compensa pierderea de lichide. Indicate sunt şi sărurile, soluţiile de electroliţi, care se găsesc în farmacii în pliculeţe cu dozaj corespunzător. Dieta trebuie să fie foarte strictă.

Se evită lactatele pentru că ele conţin lactoză, un dizaharid care nu poate fi complet digerat de un intestin bolnav, prăjelile, sucurile acidulate, toate crudităţile (in special fasole, broccoli, mazăre, conopidă) cât timp este necesar.

Pentru copiii mai mici de doi ani şi jumătate există lapte special, fără lactoză, şi cereale fără gluten, uşor de administrat şi cu un gust plăcut. Pentru cei mai mari, în meniu mai pot intra – fără probleme – pâinea prăjită, sticksurile, grisinele, orezul, morcovii, ţelina, păstârnacul (legumele fierte), carnea fiartă sau făcută la grătar (nu prăjită!).

Este recomandat ca dieta să fie ţinută o perioadă mai lungă, şi după dispariţia simptomelor, pentru a permite intestinelor şi sistemului digestiv să se refacă. În afară de dietă, se va administra medicaţie antispastică (pentru calmarea durerilor abdominale), antiflatulenţă şi antidiareice specifice.

La acestea se adaugă sau nu antibiotic, în funcţie de recomandarea medicului. Utilizarea neraţională a antibioticelor duce la perturbarea florei intestinale normale nepatogene sau determină selecţionarea unor tulpini microbiene rezistente la antibiotice, de aceea, înaintea administrării antibioticului, trebuie cântărite bine beneficiile şi efectele secundare.

Tratamentul poate fi administrat trei, cinci sau mai multe zile, în funcţie de forma clinică şi de modul de răspuns la medicaţie şi dietă.

Urmări periculoase
Lăsând la o parte pericolul imediat pe care virusurile, bacteriile şi paraziţii care declanşează boala îl presupun, enterocolitele sunt periculoase şi din cauza urmărilor de durată. În cazul bebeluşilor, agenţii infecţioşi care declanşează boala afectează profund întregul sistem digestiv (şi aşa imatur al nou-născuţilor), şi aceştia pot rămâne cu o sensibilitate întreaga viaţă.

Enterocolitele care evoluează cu sindromul de malabsorbţie determină cea mai importantă complicaţie a bolii, şi anume denutriţia. Aceasta este cauzată de deficitul de absorbţie al aminoacizilor, acizilor graşi, electroliţilor şi vitaminelor. În general, o pierdere în greutate cu mai mult de 15% este considerată denutriţie. Aceasta, ca şi obezitatea, poate determina apariţia complicaţiilor.

Cum se manifestă:
Simptomele apar brusc şi rapid, la câteva ore după ingerarea alimentului sau a apei contaminate, şi diferă de la copil, la copil. Există şi variante asimptomatice, dar asta nu înseamnă că ele nu sunt de luat în serios. Inapetenţa – lipsa poftei de mâncare este primul indiciu că ceva nu este în regulă.

Vărsăturile alimentare (nu din bilă), durerile abdominale, scaunele modificate şi numeroase şi febra sunt câteva indicii că este vorba despre o enterocolită. Nu este obligatoriu ca toate aceste manifestări să apară. În funcţie de severitatea enterocolitei, pot apărea unul, doua sau mai multe simptome.

Fuga la spital
Dacă cel mic are febră mare, care nu poate fi stăpânită prin administrarea de antitermice, varsă încontinuu, nu poate primi nici alimente, dar nici medicaţie pe gură, suferă de dureri abdominale intense, fie permanente, fie în crize care se succed la intervale variabile şi/sau face pe el, chiar fără să-şi dea seama, duceţi-l imediat la Camera de gardă a spitalului de pediatrie cel mai apropiat. Enterocolitele severe necesită internare; netratate corespunzător, ele pun în pericol viaţa copilului.

Ce faci în concediu
Cele câteva zile de concediu la care aţi visat de la începutul anului se pot transforma într-un coşmar, dacă nu sunteţi prevăzători.

Ce să ştii:

• apa de piscină poate fi sursă de îmbolnăvire pentru copii – şi nu numai. Copiii mici (dar şi oamenii mari) rareori se întrerup din bălăceală pentru a merge la toaletă, iar piscina se transformă în sursă de infecţii pentru cei mici, care înghit multă apă. Clorul nu poate fi în cantitate suficientă pentru a omorî toţi microbii;
• apa mării este oarecum mai „sigură, datorită sării şi microorganismelor marine, care se hrănesc cu microbi şi paraziţi. Din păcate, nu puteţi face prea multe să-l feriţi, dacă aţi ales să vă petreceţi concediul la mare: cel mult puteţi să-l ţineţi pe cel mic departe de apa de piscină, dar asta nu funcţionează nici măcar în teorie…

Cele mai periculoase sunt enterocolitele de „vacanţă. Departe de medicul pediatru, situaţia poate scăpa de sub control…

Alimente care cauzează frecvent enterocolite: fructe de mare, peşte în diferite combinaţii, pizza făcută în condiţii improprii, alte mâncăruri de tip fast- food, chipsuri, mezeluri, mâncăruri cu maioneze. În general, este bine să nu plecaţi cu copiii foarte mici în vacanţă.

În nici un caz nu sunt recomandate concediile în locuri exotice cu bebeluş cu tot. Înaintea oricărei plecări, întrebaţi-l pe pediatru.

Nu plecaţi la drum fără o trusă de urgenţă cu antidiareice, antitermice, antispastice si antibiotice cu spectru specific – nu le administraţi fără a consulta medicul.

Enterocolita nu este contagioasă – membrii aceleiaşi familii pot face în acelaşi timp boala dacă au avut acces la aceeaşi sursă de contaminare. Nu sunt riscuri dacă se respectă regulile de igienă.

Foto: shutterstock.com