Educaţie fără bătaie

Recompensa şi pedeapsa sunt liniile directoare' pentru cei mai mulţi părinţi şi educatori atunci când vor să-şi disciplineze copiii. Există recompense şi recompense, pedepse şi pedepse.

Personal, n-am fost niciodată de acord cu ideea de a cumpăra, literalmente, ascultarea copilului cu bani şi cadouri şi nici nu cred că cea mai bună metodă de a-i corija comportamentul este să-i aplici prompt o pedeapsă.

De fiecare dată când cineva ajunge aici, înseamnă că n-a fost suficient de convingător. De multe ori, consecinţele neascultării sunt, pentru copil, însăşi pedeapsa lui.

Din păcate, în numeroase familii, violenţa fizică şi verbală îndreptată asupra copilului încă este considerată disciplinare şi educaţie, aşa cum zicea, la adăpostul anonimatului, şi un copil de clasa a VI-a, publicat într-un material al Salvaţi Copiii România: ei (părinţii) cred că bătaia îi va cuminţi şi îi va educa pe copii, dar eu cred că un copil înţelege mai bine de vorbă bună decât cu bătaia.'

Violenţa generalizată
Violenţa este, din păcate, o mare problemă a societăţii noastre, accentuată, adesea, de greutăţile materiale şi de lipsa de educaţie, de alcoolism şi sărăcie, toate acestea pe fondul unei culturi şi a unor tradiţii adânc înrădăcinate nu doar la noi, ci şi în multe alte părţi de lume.

Mulţi sunt cei care nu consideră că o palmă, de pildă, ar fi o formă de violenţă, dar iată ce declară copiii: Pentru mine, palma este unealta cel mai des folosită de părinţi pentru a-şi bate copiii.' (elev de clasa a V-a) sau Pentru mine, cuvântul palmă înseamnă a fi bătut. Îl asociez cu un lucru foarte crunt.' (elev de clasa a VII-a).

Specialiştii spun că violenţa împotriva copilului este orice formă de violenţă fizică sau psihică, neglijare sau rele tratamente, maltratare şi exploatare, inclusiv abuzul sau exploatarea sexuală, traficul de copii, abuzul împotriva copilului de către orice persoană aflată în poziţie de răspundere, putere sau încredere.

Culmea este că toţi aceşti adulţi care găsesc că e absolut normal să insulte şi să ridice mâna asupra unui copil – o fiinţă vulnerabilă, sensibilă şi lipsită de puterea, curajul şi priceperea de a se apăra – se plâng şi le reproşează copiilor că nu le arată respect, ignorând un aspect fundamental: modelul de comportament pe care ei înşişi îl oferă. Dacă tu, ca adult, nu arăţi respect unui copil, acesta de unde să-l înveţe?

Declaraţii şocante
Deşi avem legi care interzic pedeapsa fizică şi tratamentul umilitor, 84% dintre copii declară că sunt bătuţi de către părinţi. În 75% dintre unităţile de învăţământ din România se înregistrează fenomene de violenţă şi 48,1% dintre copiii instituţionalizaţi afirmă că sunt pedepsiţi prin bătaie de către personalul de asistenţă!

Responsabilitatea familiei
Autorităţile statului se pot implica mai mult, legile pot pedepsi, dar nu aşa se pot rezolva probleme atât de puternic înrădăcinate în cultura, cutumele şi practicile societăţii noastre. Esenţială este schimbarea atitudinii, a mentalităţii şi a metodelor de creştere şi educare a copilului.

Valorile şi perceptele după care se ghidează familia (în ceea ce priveşte educaţia, religia, căsnicia, comunitatea etc.) influenţează comportamentul părinţilor faţă de copii şi, cum părinţii sunt primele şi cele mai importante modele din viaţa oricărei persoane, toate aceste principii şi tipare comportamentale sunt inoculate şi copiilor.

Valorile scăzute ale familiei contribuie la perpetuarea, de la o generaţie la alta, a unui statut socio-economic şi cultural scăzut, a unor modele educaţionale în care predomină conflictele şi violenţa.

Violenţa generează violenţă şi ruperea acestui ciclu nu se poate realiza decât în mod conştient, cu răbdare şi extrem de multă perseverenţă.

Creşterea şi educarea copiilor este o responsabilitate colectivă, toţi factorii sociali, şcoala, sistemul sanitar, poliţia, biserica, alte instituţii şi autorităţi ale statului având contribuţia lor, însă responsabilitatea primordială revine familiei, părinţilor.

Până la urmă, un copil este cea mai importantă investiţie pe care o societate o face în propriul său viitor, pentru că dezvoltarea şi progresul depind de fiecare individ în parte.

Copiii bătuţi suferă
Educarea părinţilor şi orientarea lor către aşa-numita disciplină pozitivă este capitală în schimbarea de mentalitate. Bătaia nu este o soluţie nici măcar pe termen scurt. Practica arată că, în majoritatea cazurilor, copiii bătuţi se înrăiesc' şi par să fie încă şi mai imposibil de educat.

Mulţi dintre copiii care fug de acasă, ajung în stradă şi cad victime ale reţelelor de prostituţie, trafic de persoane şi droguri au fost bătuţi şi abuzaţi în familie.

Disciplina pozitivă
De aceea, este nevoie de o nouă abordare, de o disciplină pozitivă care înseamnă modificarea comportamentelor copiilor prin cultivarea (graţie unei mai bune comunicări) a comportamentului dorit şi mai puţin prin eliminarea (cu ajutorul pedepselor) a comportamentului nedorit.

Cu alte cuvinte, mai degrabă încurajezi, lauzi şi apreciezi un copil pentru ceea ce face bine şi corect, decât să-i reproşezi pentru greşelile pe care le face şi să îl pedepseşti pentru abateri. Cu măsura cu care dai, cu aceea primeşti', spune o vorbă.

Sigur, îţi vine, poate, mai uşor să îţi repezi copilul sau să-i tragi o palmă atunci când te sâcâie cu o întrebare şi tu eşti obosit şi suparat, dar de ce n-ai încerca să-i spui, în cuvinte puţine şi pe înţelesul lui, că îl rogi să te înţeleagă şi să aştepte până te simţi mai bine?

Este un lucru demonstrat faptul că un copil căruia i se fac mereu reproşuri este ezitant, temător, nu are încredere în sine şi este mai probabil să eşueze decât unul căruia i se insuflă încredere în sine, care este stimulat şi încurajat în demersurile şi acţiunile sale.

În fine, chiar dacă eşti unul dintre cei care doar ţipă la copil, nu uita că ţie nu ţi-ar da prin cap să ţipi sau să loveşti un individ mai mare şi mai puternic decât tine. De ce, totuşi, o faci cu o fiinţă mai slabă, fără apărare? Nu uita că micuţii (chiar şi când îi dezamăgim) cred în noi ca Oameni şi tocmai pe noi se bazează să îi apărăm, nu să-i terorizăm!

Pune-te în locul copilului
Practica demonstrează că majoritatea dintre cei care îşi bat copiii au fost, la rândul lor, copii bătuţi.
Premisa esenţială în educarea propriului tău copil este experienţa personală. Aceea de copil, nu de adult!

Altfel ar sta lucrurile dacă fiecare părinte şi-ar aduce aminte nu atât de ceea ce îi făcea lui mama sau tata când greşea ori nu era ascultător, ci de ce simţea el atunci când era lovit, insultat, bătut, terorizat, repezit, alungat, ori, dimpotrivă, când i se explica, cu duhul răbdării şi al blândeţii, unde a greşit, când era încurajat să persevereze într-o atitudine şi un comportament acceptat, pozitiv, când era apreciat şi lăudat pentru ce a făcut corect, bine, frumos.

Educi un viitor om
Îi admirăm adesea pe alţii (şi chiar alte naţii) pentru că au o atitudine de învingător, o viziune pozitivă asupra vieţii şi, culmea, reuşesc să facă ce şi-au propus.

Nu e nici miracol şi nici predestinare. Secretul este educaţia: pe de o parte, mai puţine reproşuri şi mai multă încurajare, pe de alta, mai puţin răsfăţ (şi cocoloşeală) şi mai multă responsabilitate.

Copilul nu este o fiinţă inferioară, ci doar una lipsită de experienţă şi neştiutoare. Nu a venit pe lume ca să ne facă viaţa un iad, ci ca să ne-o împlinească. Să-l baţi e simplu, să-l educi, însă, mai greu.

Tu cum te-ai simţi?
De altfel, cel mai simplu ar fi să ne punem în pielea copilului chiar la locul de muncă.
Cum ne-am simţi dacă şeful ne-ar sufla mereu în ceafă (atent să nu dăm niciun creion pe jos!) şi, la cea mai mică greşeală, ne-ar reproşa amarnic, insultându-ne şi făcându-ne oameni de nimic?

Cum ar fi dacă nu ne-ar spune niciodată o vorbă bună, nu ne-ar lăuda pentru vreo realizare (fiindcă aşa este normal'), ci doar ne-ar sancţiona greşelile şi încă din ce în ce mai aspru? Cum ar fi dacă colegii de muncă nu s-ar respecta între ei?

Ce fel de societate am fi dacă ne-am rezolva diferendele numai cu pumnul şi părul? Pentru ce fel de societate, pentru ce fel de viaţă ne pregătim, deci, copiii?

Foto: shutterstock.com