Educatia sportivă a copiilor

Poate fi educatia sportiva a copilului o modalitate de a forma caractere?

Andreea Petrea: Educatia fizica si sportul sunt componente ale educatiei permanente, ce actioneaza in sistem holistic. Cei mici trebuie educati sa practice si sa indrageasca sportul, intrucat acesta este un ingredient esential in mentinerea unei vieti sanatoase si echilibrate, ce permite dezvoltarea armonioasa, atat in plan fizic, cat si psihic, fiind, deci, un factor-cheie in evolutia individului. Prin sport, copilul isi dezvolta responsabilitatea, disciplina, spiritul competitiv, respectul fata de ceilalti si fata de munca, rabdarea, flexibilitatea, perseverenta, orientarea pozitiva catre ceilalti, formandu-si un caracter frumos si echilibrat.

Copilul devine mai independent

Dezvolta sportul un concept de sine pozitiv?

A.P.: Stima de sine a copilului se construieste treptat si este rezultatul mai multor factori: felul in care se simte acceptat si iubit, modul in care se percepe pe sine, capacitatea sa de a intreprinde activitati in mod independent, modul in care relationeaza cu ceilalti. Practicand un sport, copilul isi formeaza o imagine pozitiva despre propriul corp, dezvolta atitudini valorizate de societate. El devine mai independent, invata sa lucreze in echipa si gaseste modele pozitive de urmat, toate acestea contribuind la formarea unei stime de sine pozitive.

Poate cel mic, prin sport, sa gestioneze mai bine esecurile, in special la varsta adulta?

A.P: Sportul este un factor de consolidare a rezistentei la incovenientele vietii, o bogatie cu un caracter profund educativ. Prin sport, copilul experimenteaza succesul, dar si esecul, invatand cum sa faca fata celui din urma, intr-un mod constructiv.

Inscrierea la un sport de echipa este o modalitate eficienta in acest sens, oferind lectii precum „castiga ca echipa, pierde ca echipa, axandu-se pe depasirea greselilor individuale ca fiind doar o parte a unui efort de echipa. Antrenorul ii poate invata pe copii ca esecul este doar o etapa in drumul catre succes.

Aceste experiente timpurii au impact asupra viitorului adult, formand un caracter puternic, pregatit sa faca fata provocarilor vietii, cautand solutii intr-un mod activ si creativ.

Eșecurile și frustrările

Cum sa facem astfel incat esecurile sa nu afecteze copilul pana la distrugerea sau afectarea increderii in sine?

A.P.: Pentru ca la varste foarte mici formarea imaginii de sine este in stransa legatura cu feed-back-ul primit de la ceilalti (parinti, colegi, antrenor), este important ca sportul practicat sa nu fie axat pe competitie, ci pe spiritul ludic al acestuia. Asa evitam frustrarile ce apar odata cu pierderea unei competitii, concentrandu-ne atentia pe bucuria copilului de a invata lucruri noi, incurajandu-l si sprijinindu-l.

In cazul copiilor mai mari, este important sa punem accent pe evolutia copilului in raport cu sine si nu cu ceilalti, comparand rezultatele personale prezente cu cele obtinute anterior. Astfel, copilul invata sa-si gestioneze progresul, apreciindu-si valoarea personala intr-un mod obiectiv si mai putin frustrant.

De asemenea, trebuie sa apreciem mai mult efortul depus decat rezultatul final obtinut, si teama de esec este indepartata. Nu in ultimul rand, este bine sa-i invatam pe cei mici sa-si accepte propriile limite si sa-i sustinem in atingerea potentialului maxim de dezvoltare.

Care ar fi impactul, din punctul de vedere al dezvoltarii psihologice, la un sport de echipa si la un sport individual?

A.P.: Alegerea unui sport trebuie sa se faca tinand cont de trasaturile psihologice ale copilului, de abilitatile si nevoile lui. Sporturile de echipa dezvolta aptitudini de comunicare si interrelationare, invata copilul sa se coordoneze cu coechipierii si sa negocieze rapid pentru atingerea unui obiectiv comun.

Un antrenor bun este capabil sa creeze acele contexte in care spiritul de echipa este mai important decat individualismul, aceasta fiind o lectie importanta in dezvoltarea societatii. Sporturile individuale, pe de alta parte ofera o sansa mai mare copiilor de a se concentra pe dezvoltarea abilitatilor individuale si a stimei de sine.

Avand in vedere implicarea antrenorului, va invata copilul sa gestioneze mai bine autoritatea?

A.P.: Un antrenor priceput trebuie sa dea dovada de intuitie psihologica si de aptitudini pedagogice deosebite. Este necesar ca acesta sa comunice eficient cu copilul, dovedindu-i ca are incredere in el si ca il apreciaza, creand astfel un climat propice pentru dezvoltarea simtului datoriei si respectului fata de o autoritate.

Care este rolul parintilor in educatia sportiva a copiilor?

A.P.: Marcati de tehnologia moderna si lumea virtuala, multi copii petrec ore in sir in fata calculatorului, fenomen deosebit de primejdios, cu impact direct in dezvoltarea lor. Parintii trebuie sa extinda cadrul de activitate a copilului, sa-l ajute sa-si descopere talentele, pasiunile, sa i le cultive.

Sa-i creeze un program variat, unde mai ramane suficient timp pentru joaca si odihna. Aceia care indreapta copilul catre un sport, trebuie sa tina cont, in alegerea facuta, de temperamentul celui mic, de nivelul sau de dezvoltare, atat fizic cat si emotional, si de dorintele pe care copilul le are. Este posibil sa existe mai multe incercari pana la descoperirea sportului potrivit, de aceea este nevoie de rabdare si sustinere.

citește continuarea articolului aici

foto Shutterstock