Nu pare că poți iubi un copil prea mult, dar sunt câteva greșeli pe care toți părinții le fac din prea multă dragoste. Uite în ce capcane ar fi bine să nu cazi și tu, din dragoste și cu cele mai bune intenții, ca părinte.
Așa cred cei mai mulți dintre părinți, care amână ceea ce se cheamă educație și disciplină din acest motiv. Adevărul este că un copil este educat, într-o formă sau alta, încp de când vine pe lume – el știe că există un timp în care mâncăm, un timp în care dormim, un timp în care ne jucăm și mai apoi trebuie să învețe că nu e bine pentru siguranța lui să facă anumite lucruri. Există apoi acele reguli denumite generic de disciplină. Copilul nu este niciodată prea mic să învețe că exită limite și reguli. Dacă vom amâna să impunem aceste reguli, invocând faptul că cel mic e prea mic, ne vom trezi că va ajunge la școală și va fi plin de frustrări pentru că nu va înțelege de ce trebuie să facă anumite lucruri, sau de ce îi sunt interzise altele.
Sindromul puiul mamei nu le afectează, de fapt, numai pe mame, dar ele sunt, de regulă, cele care văd ultimele că cel mic nu mai e chiar un pui, că el crește, că începe să-și manifeste propria individualitate și că învață să se raporteze la lumea din jur, fără ajutor. Sau că el a ajuns la o vârstă la care ar trebui să facă singur anumite lucruri și să își asume și urmările faptelor sale. Faptul că noi facem totul pentru copii (pentru că sunt mici – credem noi, pentru că ei încă nu pot, sau, pur și simplu, pentru că e mai ușor atunci când ne grăbim) este o greșeală pe care, pe termen lung, o plătește 'puiul mamei'.
Orice părinte gândește într-o primă fază asta – dacă se întâmplă vreun incident în parc, dacă la grădi educatoatea spune că e agresiv, dacă bona povestește indignată că cel mic este de nestăpânit sau dacă i se scade nota la purtare la școală. E greu de crezut că îngerașul nostru a făcut ceva greșit, iar replica 'nu e vina lui' este prima firescă pe buzele unui părinte. Dar să scuzăm la nesfârșit comportamentele incorecte sau rele este greșit. Copilul trebuie să înțeleagă că a făcut o greșeală, dar, pe de altă parte, trebuie să știe că este iubit (nu răsfățat sau acoperit) și când greșește.
Da, lucruri rele se pot întâmpla, dar cum nu vrei putea fi alături de copilul tău secundă de secundă pentru tot restul vieții (când ar putea intra în tot felul de încurcături), mai bine te relaxezi puțin chiar din primii ani – sigur că trebuie să fii atentă la siguranța copilului tău, dar orice mamă, oricât de vigilentă, tot și-a văzut copilul lovindu-se de un leagăn sau împiedicând-se pe vreo scară. Și să te porți cu cel mic ca și când ar fi de porțelan îi subminează încrederea în sine pe termen lung și în face candidatul ideal pentru postura de victimă în viață.
foto Shutterstock