De unde vin copiii?

Atunci cand copilul observa ca parintii se tin uneori de mana, se saruta si se imbratiseaza cu afectiune, el invata ca este foarte bine sa ai un partener de alt sex, invata ca este placut si natural sa ai o relatie afectuoasa cu partenerul.

Iar acest mod de a-ti invata copilul ca manifestarile de afectiune si caldura, intimitatea cu partenerul de alt sex sunt un lucru firesc il structureaza si il formeaza mai puternic decat orice definitii date in scop didactic.

De la 0 la 2 ani
In primii ani de viata, copilul descopera cu uimire lumea. Lumea si pe sine. Se contempla, isi rasfira degetelele, le numara.

Tot asa, la baie, se observa, se atinge si ii pune mamei, de obicei, intrebari. Daca este baietel, intreaba cum se cheama micul organ care seamana cu un degetel, dar nu e.

Dupa ce afla, va intreba – pe moment sau mai tarziu, pe masura ce va face descoperirea – daca si fetitele au asa ceva. Indiferent ce ii vei raspunde, el va crede ca fetitelor le lipseste ceva, nu ca au altceva…

In orice caz, nu trebuie sa li se spuna copiilor: „Vai, e rusine! Nu e voie sa vorbesti despre asta!, pentru ca, astfel, in mintea lor se va imprima ideea de sexualitate cu o conotatie rusinoasa.

De la 2 la 5 ani
In marele lui interes pentru sine si pentru ce se intampla in jurul lui, copilul va intreba, cu siguranta, de unde vin copiii. Sau cum a aparut el pe lume. Nu cred ca mai e o idee buna (daca a fost vreodata!) sa-i spui ca „pe copii ii aduce barza.

Putea fi o explicatie plauzibila in secolele trecute, cand femeile insarcinate sedeau acasa, pentru ca nu se cuvenea sa se arate asa in lume, dar acum, cand femeile lucreaza pana in luna a opta cel putin, simtul de observatie al copiilor – superdezvoltat – le va detecta.

Ce-i vei spune cand te va intreba: „Mami, de ce e atat de grasa doamna aia?. Cel mai bine este sa-i spui adevarul intr-o forma pe care s-o poata intelege, cum ar fi ca dintr-o celula de-a lui Mami unita cu o celula de-a lui Tati creste in burtica lui Mami viitorul copilas.