De la ce vârstă lăsăm copiii cu telefonul și tableta. Care sunt riscurile și cum le putem evita

Odată cu apariția tehnologiei au apărut și controversele: dacă și cât lăsăm copiii la tabletă, de la ce vârstă lăsăm copiii cu telefonul și tableta, îi lăsăm să se uite la televizor și dacă cât timp și de la ce vârstă? La toate aceste întrebări și la multele altele ne-a răspuns medicul specialist.

Dr. Roxana Cozubaș este Medic Specialist Oftalmolog cu experiență în Oftalmologie Pediatrică la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu” din București și ne-a oferit o imagine de ansamblu asupra a ce este bine și ce nu este bine când vine vorba despre ecrane și tehnologie în viața copiilor noștri.

1. Care este vârsta de la care putem da acces copiilor la ecrane: televizor, tabletă, telefon?

În viaţa de zi cuzi, aproape toţi copiii folosesc zilnic ecranele (fie ele de telefon, tabletă, calculator sau televizor), indiferent de vârstă. Până de curând, Academia Americană de Pediatrie interzicea complet expunerea la ecrane digitale a copiilor sub 2 ani.

Copiii de 18 – 24 de luni nu pot procesa imaginea bidimensională percepută prin intermediul ecranelor. Abia după vârsta de un an şi jumatate, creierul face analogii între imaginea virtuală şi cea din viaţa reală. S-a demonstrat ca cei mici învaţă cel mai bine din interacţiunea cu persoanele din mediul lor. În acest sens, Academia Americană a relaxat regulile şi permite copiilor sub 18 luni să privească monitoarele pentru o conversaţie video cu o rudă apropiată.

Copiii percep cel mai bine realitatea atingând obiectele; de aceea, după 18 luni, până în 2 ani, Academia permite utilizarea ecranelor ca pe o carte, impunând condiţia ca părintele sa fie alături de copil şi ca acesta să-i explice sau să-i repete ceea ce este expus pe ecran.

2. Care sunt riscurile dacă stau cu ochii în ecrane mai devreme de această vârstă?

Din punct de vedere oftalmologic, lumina emisă de ecrane conţine o parte de lumină extrem de dăunătoare în timp (lumina albastră). Astfel, în timp, expunerea la aceste lungimi de undă scurte, sunt răspunzătoare de apariţia cataractei sau a degenerescenţei maculare legate de vârstă. Din păcate, acest efect este cumulativ în timp, astfel că, dacă expunerea a început foarte devreme în viaţă, vom asista la instalarea acestor boli devreme la vârsta adultă.

3. Este vreo diferență semnificativă între un ecran tv și unul al tabletei să spunem?

Atunci când ochii privesc la distanţă, acest lucru se face cu minimul de efort din partea structurilor oculare. Lucrurile devin din ce în ce mai solicitante atunci când obiectele sau ecranele se apropie de ochi: cu cât vrem să vedem un obiect mai mic şi mai aproape, cu atât este mai mare efortul depus de ochi pentru a-l focaliza. Aşadar contează dacă alegem telefonul în detrimentul televizorului: din păcate, suprasolicitarea acestui sistem de focalizare la aproape duce în timp la apariţia şi dezvoltarea miopiei. Tuturor pacienţilor mei le transmit să aleagă ecranul mai mare, aflat mai la distanţă.

4. Care este distanța optimă față de un ecran tv? Dar față de ecranul telefonului?

Există o regulă care spune că distanţa optimă de vizionare este în jur de 3.5 m pentru un ecran de 80 cm, iar la ecranele de 120 cm ar trebui să aibă 5 metri pănă la canapea.

5. Cât timp poate petrece un copil în fața tabletei, telefonului, televizorului? Care este durata maximă în funcție de vârstă?

Pentru că, la vârstele mici, copilul nu are un beneficiu foarte mare din expunerea la ecrane, trebuie să încercăm eliminarea lor din viaţa de zi cu zi. Timpul la ecran al copilului de peste 2 ani şi până în 5-7 ani, nu trebuie să depăşească o oră pe zi. Acest timp scade dacă există afecţiuni oftalmologice care pot fi agravate de aceste obiceiuri (miopie sau strabism de exemplu).

După vârsta de 5 ani, putem mări acest timp la maxim 2 ore pe zi, însă cu pauze în care ochii să privească la distanţă.

6. La ce vârstă ar trebui ca părinții să meargă pentru prima dată la control oftalmologic cu copilul dacă nu există probleme evidente?

Când vine vorba de prevenţie, niciodată nu este prea devreme! Aşadar, este indicat ca părintele să solicite primul control oftalmologic de la vârste cât mai mici. Vorbim aici de primul control de rutină, pe care îl efectuăm în jur de 6 luni – 1 an, maxim 2.

Pentru a obţine o vedere normală, creierul trebuie să primească informaţii corecte, în acelaşi timp, de la ambii ochi. Orice nealiniere a axelor oculare (strabism – fuga ochiului în afară sau înăuntru) sau o diferenţă de dioptrii între cei doi ochi, poate duce la dezvoltarea defectuoasă a vederii. În timp, creierul învaţă să anuleze imaginea provenită de la ochiul strabic sau de la cel cu dioptria mai mare, iar ochiul devine leneş. Acest lucru se corectează doar la vârste foarte mici (până în 7 ani), astfel că, dacă parintele aşteaptă un semnal de la copil, va fi prea târziu. După 7 ani, aceste căi de comunicare dintre ochi şi creier se închid definitiv şi ochiul va ramâne slab de vedere toată viaţa. Ochiul leneş nu beneficiază de operaţie sau altă metodă de tratament mai târziu, niciunde în lume!

7. Ce implică un control oftalmologic de rutină pentru un copil?

Până în 6 luni, copilul trebuie să aibă contact vizual (în jur de 2-3 luni) şi să fixeze, poate chiar şi să urmărească, pentru scurte momente, diverse obiecte sau persoane din jur.

După vârsta de 6 luni, copilul trebuie să urmărească, cu fiecare ochi în parte, dar şi cu ambii ochi, obiecte (jucării) aflate în mişcare.

La copilul mic, non – verbal, se observă reflexele corneene, mişcările oculare şi eventualele devieri oculare (unghi de strabism).

Pentru copiii verbali, se testează în plus stereoscopia sau vederea în spaţiu (se poate verifica şi la cei mai mici), acuitatea vizuală sau cât de bine vede copilul, de preferat cu fiecare ochi în parte (la desene, cifre sau litere). De la această vârstă, putem testa vederea fără ochelari, dar şi cu lentile în rama de probă.

8. Cât de des ar trebui revenit la un control oftalmologic în cazul unui copil sănătos?

După primul consult, se va stabili periodicitatea următoarelor vizite, în funcţie de ce probleme oculare am descoperit la prima prezentare. Pentru că vederea se dezvoltă continuu până la 7 ani, este necesar un control pe an, pentru a ne asigura ca lucrurile rămân în limite normale.

Ulterior, copiii preşcolari sau şcolari vor fi şi ei aduşi la control periodic, la intervale de 1-1.5 ani. Să nu uităm de simptomatologia care apare pe parcurs – copilul prezintă tulburări de comportament (nervozitate, agresivitate, hipermotilitate), dureri de cap nejustificate sau scăderea performanţelor şcolare, acest lucru impunând o vizită de rutină mai devreme.

9. Are importanță factorul genetic? Dacă părinții au probleme cu vederea riscul ca copilul să aibă și el este mai mare?

Da, există afecţiuni oculare care se pot transmite de la părinte la copil – cele mai frecvente situaţii sunt cele legate de dioptrii mari. Vorbim aici de miopie (dioptrii cu „minus'), hipermetropie (dioptrii cu „plus'), sau astigmatism (lentile cilindrice). Toate aceste situaţii ar trebui să aducă părintele cât mai repede cu cel mic la control.

În afară de viciile de refracţie, orice copil provenit din părinţi cu afecţiuni oculare (infecţii ale mamei pe timpul sarcinii sau anterior, travaliu prelungit, prematuritate, strabism, glaucom, cataractă congenitală) trebuie investigat cât mai devreme pentru urmărirea apariţiei bolii şi la urmaşi.

10. Există semne, semnale evidente care ne indică o eventuală problemă a ochilor? La ce ar trebui să fie atenți părinții?

Intr-adevăr, ar fi o serie de semne pe care le pot observa părinţii, acasă:

• Copilul care nu are şi nu menţine contact vizual până la vârsta de 2-3 luni
• Lăcrimatul excesiv şi în casă, nu numai la vânt sau frig – trebuie exclusă o conjunctivită sau alte boli mai grave: eroziune corneene sau glaucom. Dacă vorbim de un bebeluş, lăcrimarea poate să apară în caz de obstrucţie de canal lacrimo-nazal.
• Durerea de cap – apare la copiii mai mari (la vârsta şcolară, dar nu neapărat) şi poate arăta prezenţa viciilor de refracţie – copilul nu vede bine şi atunci ochii fac un efort constant în obţinerea unei vederi clare.
• Stă prea aproape de carte/caiet sau televizor – un ochi sănătos vede bine scrisul normal de carte de la 30-40 cm, nu are nevoie de apropiere sau îndepărtare. La fel, la televizor, copilul ar trebui să vadă imaginea de la peste 3 m distanta, nu să se apropie.
• Fotofobia (îl deranjează lumina) – dacă cel mic închide frecvent unul dintre ochi la lumina puternică, poate fi cazul strabismului divergent. Alte cauze de fotofobie sunt conjunctivita alergică şi eroziunile corneene.
• Frecatul la ochi / clipitul frecvent – dacă acest gest devine o obisninţă, putem constata o conjunctivită alergică sau, mai grav, prezenţa unui corp străin la nivelul suprafeţei ochilor. Uneori, scărpinatul ochilor sau clipitul excesiv pot să fie semne că cel mic are nevoie de ochelari.

• Copilul ţine capul într-o parte – acesta poate fi un semn de tulburare a motilităţii oculare de cele mai multe ori.
• Strânge din ochi (mijeşte ochii) – dacă micuţul este la varstă şcolară (7-8 ani) şi a început să strângă din ochi ca să vadă bine la distanţă, înseamnă că s-ar putea să aibă nevoie de ochelari. De asemenea, acesta este un semn ca dioptria a crescut, dacă cel mic deja poartă ochelari cu minus.
• Rezultate slabe la şcoală – dacă cel mic are performanţe scăzute la şcoală, trebuie să ne gândim şi la un viciu de refracţie necorectat – copilul nu vede corect la tablă, rămâne în urmă, are stări de iritaţie şi nu numai.

11. Are importanță alimentația pentru vedere? Ce alimente contribuie la menținerea ochilor sănătoși?

Cele mai bune alimente, care dau o sănătate oculară importantă şi previn apariţia bolilor degenerative sunt cele care conţin antioxidanţi – vitaminele A, C, E, carotenoizi (luteină, zeaxantină, betacaroten), acizi graşi esenţiali, dar şi minerale (zinc, cupru, magneziu, crom).

Fructele de pădure (coacăze, afine, mure, zmeură), dar şi strugurii închişi la culoare (chiar şi vinul roşu) au rol în prevenirea apariţiei degenerescenţei maculare legate de vărsta şi a cataractei.

Frunzele verzi (spanac, salata, kale, pătrunjel), precum şi broccoli sau ardeii graşi (de toate culorile – roşu, galben, verde) conţin luteină şi zeaxantină (pigmenţi maculari retinieni care protejează ţesutul de acţiunea distrugătoare a luminii albastre şi a radiaţiilor ultraviolete). Mai conţin şi vitamina C, precum şi coenzima Q10, recomandate în glaucom, cataractă sau retinopatie diabetică.

Roşiile, citricele, morcovii sau dovleceii conţin, pe lângă vitamine (A, C, E), şi carotenoizi, tot cu rol antioxidant. Fructele şi legumele galbene, portocalii sau roşii sunt adevărate protectoare ale retinei şi sunt indicate a fi consumate în caz de sindrom de ochi uscat sau cataractă incipientă.

Nucile (fistic, migdale, nuci romaneşti), seminţele (dovleac, floarea soarelui, in, alune), avocado şi uleiurile vegetale (măsline, dar nu numai) sunt surse importante de acizi graşi esenţiali şi trebuie consumate în fiecare zi, cu măsură.

Ouăle şi peştele (în special cel gras – somon sau ton) sau ficatul – aduc şi ele un aport de acizi graşi şi aminoacizi necesar menţinerii unei vederi sănătoase până la bătrâneţe.

Vitaminele din complexul B ajută la buna funcţionare a nervului optic, fiind indicate ca supliment în caz de glaucom şi nu numai. Toate vitaminele de acest tip (B2, B6, B9, B12) se găsesc în mod normal în produse de origine animală, dar şi în fructe, nuci, seminţe germinate sau drojdie de bere.

Citește și: Alimente care stimulează inteligența copilului

12. Sunt jucăriile cu stimului vizuali, luminițe colorate și altele asemenea, periculoase pentru copiii mici? Există o vârstă până la care aceste jucării nu sunt recomandate?

Primul aspect de care trebuie să ţineţi cont în achiziţionarea unor jucării, este siguranţa copilului atunci când utilizează acea jucărie. Nimeni nu cumpără jucării cu intenţia de a face rău, dar unele pot fi cu adevarat periculoase.

Mare atenţie la jucăriile cu laser, o parte dintre acestea pot răni iremediabil retina, dacă sunt proiectate direct în ochi. De obicei, pe acele jucării se găsesc inscripţii care arată acest pericol.

Din momentul naşterii, copilul învaţă să vadă. La naştere, vederea este înceţoşată, cu lumini şi umbre, însă aceasta se dezvoltă continuu, până la vârsta şcolară (7-8 ani). Jocurile (chiar si cu luminiţe, însă nu puternice) şi diversele activităţi ajută să stimuleze acest proces aflat în plină desfăşurare.

Până la 6 luni, jucăriile sunt făcute să stimuleze dezvoltarea percepţiei luminii – carusel (pentru pătuţ), locuri de joacă (pentru stat pe spate), jucării mari, luminoase şi care fac zgomot.

13. Ochelarii de soare sunt recomandați pentru copii? De la ce vârstă? La ce să fim atenți când îi alegem?

În trecut, se ştia că expunerea la soare dăunează doar în intervalul orar 12-16, în anotimpul cald, însă acest interval creşte odată cu micşorarea stratului de ozon care ne protejează de unele raze UV. Altitudinea şi suprafeţele reflectante (apă, zăpadă, nisip) sunt factori care potenţează efectul lor nociv. Din păcate, razele ultraviolete nu sunt vizibile, aşadar, punem ochelari de soare la copil în orice perioada în care noi, ca adulţi simţim nevoia.

Ochii copiilor sunt foarte expuşi la radiaţiile ultraviolete, deoarece structurile oculare sunt încă incomplet dezvoltate, iar efectul de deteriorare a cristalinului (lentila din interiorul ochiului) este cumulativ. Mai mult, radiaţiile UV ajung direct pe retină, structura de pe fundul de ochi, iar degenerescenţa acesteia este o boală ireversibilă.

Putem preveni afecţiunile oculare legate de expunerea la UV, protejându-ne cu ajutorul ochelarilor de soare cu protecţie UV (100% pentru UVA şi UVB sau până la 400 nm), ochelari cu lentile cât mai mari, care să protejeze şi aria din jurul ochilor.

Este bine să achiziţionaţi ochelarii din magazine specializate (optici sau clinici medicale) şi nu din zone neamenajate în acest sens (pieţe sau hypermarketuri), care pot avea ochelari cu lentile neconforme – în spatele lentilei colorate, pupila se dilată, iar la retină ajung multe radiaţii faţă de cum ar fi cu ochiul fără ochelarii nepotriviţi.

Pe Dr. Roxana Cozubaș o puteți găsi la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu” din București, unde vă și puteți programa copilul pentru o consulație sau pe pagina de Facebook Dr. Roxana Cozubaș.

Citește și: Are ochii roșii – de ce?

Sa ne invatam copiii sa (mai si) citeasca

Foto : Hepta