De ce își aruncă jucăriile?

Bebelușul tău are deja 9 luni, a început să se ridice în picioare, e foarte curios și foarte interesat de jucarii și adoră să se joace cu adultul. De la un timp, a început să arunce jucăriile. E așezat în scăunelul lui sau în țarc, înconjurat de mai multe jucării și, dintr-o dată, le apucă una câte una și le aruncă pe jos.

Se uită uimit după ele și ne cheamă, ne arată fiecare jucărie de pe jos și o cere. Cuminți șă responsabili, ne aplecăm și o înapoiem copilului. A căzut jucăria, uite jucăria! Fericit, o ia, o agită puțin și pac! – cu ea din nou pe jos. Din nou, ne cheamă, arată că e jos, o cere. Noi, cuminți, o ridicăm și i-o dăm, dar, surpriză – o aruncă din nou. Dacă noi continuăm acest joc, descoperim că aruncă de zeci de ori jucăria și noi o înapoiem de tot atâtea ori, și ne prindem că o face intenționat.

Dacă o confiscăm, generăm un val de proteste vehemente din partea lui, pentru ca o vrea, ca să o arunce din nou. Mai enervant este când face același lucru cu lingurița cu piure, cănuța cu apa, castronul cu fructe. Nu, nu a devenit deodată rebel fără cauză. El nu face decât să învețe.

Aceste reacții circulare fac parte din procesul de dezvoltare a inteligenței copilului. A-i confisca jucăriile ca să nu le mai arunce este echivalent cu a-l frustra de această etapă. Copilul nu aruncă jucării sau obiecte ca să facă mușchi sau ca să îi enerveze părinții, ci îi exersează o nouă competență. (Citește aici care sunt reperele esențiale în dezvoltare pentru 0-3 ani) Curios să afle ce se întâmplă cu lucrurile pe care le aruncă, bebe va învăța că obiectele, ca și oamenii, pot să dispară și să reapară și că doar pentru că ceva nu se vede, nu înseamnă că nu mai există (principiul permanenței obiectelor). Pe același principiu va fi fascinat și de jocul de-a v-ați ascunselea, pe care îl poate juca la nesfârșit.

Ne jucăm, învățăm, socializăm
Acest joc – aruncatul și datul jucăriilor  înapoi – este și un minunat mod de a socializa, pentru că are un motiv foarte serios (jucaria pierdută') pentru a-și chema un partener de joacă. O joacă ce îl amuză teribil (dovadă hohotele de râs ce însoțesc acest joc).

Este foarte bine sa acceptăm provocarea atunci când bebe începe jocul aruncatului (partea bună e că toate acele aplecări ne fac bine la talie și pot funcționa pe post de genoflexiuni). Asigură-te că îi pui la dispoziție 'muniție' care nu poate răni –  mingiuțe de cauciuc sau burete, cuburi de plastic, jucării de pluș etc și care să aibă și consistențe diferite și proprietăți diferite (unele sar, altele fac zgomot atunci când cad, altele sunt ușoare și nu se aude când lovesc podeaua).