Cum trebuie sa fie bona

Dragii mei, ma bucur nespus de mult ca am ocazia sa vorbesc despre un lucru esential in viata unui copil, si anume bona. Orice copil, ca si mine, isi doreste anumite lucruri de la bona lui, insa nimeni pe lumea asta nu il intreaba care sunt acele lucruri.

Oamenii mari zic ca nu au cum sa intrebe un copil, pentru ca e prea mic, cum poate el sa isi dea cu parerea despre asta?! Corect, insa acesti parinti care iau o bona pentru copilul lor ar putea macar intreba alti copii cum se simt cu bonele lor, ce ar schimba la ele…

Sincer, ia spuneti, ati intrebat vreodata un copil mai mare, asa ca mine, cum isi doreste sa fie bona? Nu prea cred. O alegeti voi, dupa cum va taie capul. Puneti tot felul de conditii – sa stie limbi straine, sa fie tanara sau batrana, sa fi avut copii, sa fie simpatica (oare pentru cine sa fie simpatica, si ce intelegeti voi, oamenii mari, prin simpatica?).

Nu va ganditi niciodata la ce isi doresc copiii. Va spun eu cate ceva din ce isi doresc copiii – aia mici care nu stiu sa vorbeasca nu isi doresc nicio bona, ci pe mama lor. Chiar daca isi ia campii acasa, frustrata ca e rupta de lume, si s-a saturat de scutece si biberoane (pana la urma, de ce a mai facut copilul?!), cel mic vrea ca mama lui sa stea cu el.

Alternativa, nu tot asa de placuta, insa mai agreabila decat bona, e bunica. Dupa ce copilul a invatat sa vorbeasca si sa mearga, poate fi luata si o bona. Noi, copiii, ar trebui sa o alegem, nu voi. Lasati-ne-o pe mana cateva zile, de proba, si daca o mai primim dupa aceea inseamna ca este buna, daca nu, atunci alta la rand.

Portretul robot al bonelor de fete
Bine ca mi-am adus aminte – e foarte important! Sa nu radeti de mine, dar din discutiile cu prietenii mei am concluzionat ca bonele de fete trebuie sa fie diferite de bonele de baieti. Ii dau cuvantul Andreei, prietena mea din parc:

„Bonele de fete trebuie sa fie tinere, inteligente, vorbarete, dragute, sa se imbrace cu gust, sa nu ne faca de rusine in parc, sa aiba muuulta rabdare sa ne alegem noi toaletele cand iesim pe afara, sa ne faca si desfaca de sute de ori coditele, sa stie sa pieptene o fata, sa nu o traga de par, si daca se poate sa stie chiar pieptanaturi moderne, nu sa faca doar o coada simpla, sa stie povesti sau macar sa citeasca cu intonatie povestile, sa vrea sa se joace oricand de-a printesele, sa stie sa coasa hainutele de papusi si plusurile rupte, sa stie sa picteze, sa cante, sa danseze, sa fie puternica la maini, ca sa care mereu toate posetele, papusile si carucioarele cu care ies eu afara, sa ma iubeasca doar pe mine si sa nu se joace si cu alte fetite din parc.

A, da, sa stie sa faca prajituri si sa fie ordonata, sa stranga jucariile dupa ce ne jucam, ca sa nu ma certe mami. Da, stiu ca eu trebuie sa le strang, dar sa ma ajute si ea…”.
Ati vazut? Ce v-am zis eu?

Ce sa fac eu, ca baiat, cu o bona din asta? As fi mereu in conflict cu ea. As pierde prea mult timp dupa ea si cred ca nici nu ar sti cum sa se poarte cu mine. Unui baiat ii trebuie altfel de persoana. Parintii ar trebui sa stie asta.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2