Cum îți dai seama când copilul minte

Orice mamă își dorește să audă întotdeauna adevărul de la copilul ei, dar, din nefericire, sunt și cazuri când micuții aleg să mintă.

Specialiștii spun că foarte mulți copii cu vârste cuprinse între 4 și 9 ani au tendința să mintă. Nu pentru că vor pur și simplu să mintă, ci pentru că au momente când se tem să recunoască adevărul, chiar dacă pentru noi adulții e vorba despre un fapt banal, și nu cunosc o altă cale mai bună. Câteodată se întâmplă să spună o minciună și din prea multă imaginație. Este bine să ne păstrăm calmul, să încercăm să fim empatici cu ei, să facem tot posibilul să clădim o relație în care copilul să se simtă în siguranță să ne spună adevărul, mai ales atunci când a greșit.

Dincolo de toate acestea, cel mai bun exemplu pentru copiii noștri suntem noi, părinții. Nu le putem cere copiilor să spună adevărul, să nu mintă, dacă nu facem și noi același lucru. Un copil care își va vedea mama sau tatăl mințind sau ascuzând adevărul va face cu siguranță la fel.

Dar cum știm că un copil minte? Iată nouă semne după care ne putem da seama:

Contactul vizual

Copiii care mint vor încerca să evite contactul vizual. Asta la vârste fragede. Mai tâzriu însă este posibil ca acesta să nu mai fie un indiciu, pentru că ei își vor seta un punct fix, undeva, poate chiar în ochii părinților în care se vor uita în timp ce spun minciuna. Așadar, evitarea contactului vizual sau fixarea privirii pentru o perioadă mai lungă pot fi semnul unei minciuni.

Repetiția

Un alt semn că încearcă să denatureze adevărul este răspunsul prin repetiția unei mari părți din întrebare. Asta pentru a trage de timp și a găsi un răspuns, pentru a fabrica o mică povestioară. De exemplu, dacă îl întrebați ce a făcut cu Alex după ce s-au întors de la școală, el va spune ceva de genul: 'Ce am făcut cu Alex după școală? Am făcut…'

Atingerea feței

Faptul că își ating fața sau că se scarpină la nas, în păr, la ochi, poate fi un indiciu că urmează să pună o minciună. La fel și când își mușcă buza sau scot limba înainte de a răspunde.

Inconsistența și incoerența

Dacă povestea copilului nu prea are cap și coadă, nici logică, și sunt multe detalii contradictorii, este, așa cum bănuiai și tu, vorba despre o minciună.

Atitudinea defensivă

Un copil care a spus o minciună va reacționa destul de exagerat atunci când vei încerca să-l întrebi dacă nu cumva încearcă să te păcălească. Așadar, dacă face o tragedie din asta, deși tu ai pus problema calm, pe un ton amical, este foarte probabil să ai dreptate și să fie vorba de o minciună.

Gesturi mai puțin obișnuite

Dacă ai un copil care de obicei nu gesticulează foarte mult, iar dintr-o dată acest lucru se schimbă și simte nevoia să-și completeze spusele prin foarte multe gesturi este posbil să fie vorba de un neadevăr. Totuși, la copiii foarte mici gesturile pot fi o formă de a exprima ceea ce nu pot spune încă din cuvinte. Este bine să observăm gesturile care sunt ieșite din comun, care nu fac parte din obiceiul copilului, cum ar fi de exemplu ținutul mâinilor la spate sau o poziție complet neobișnuită a corpului

Clipitul

Atunci când clipesc tot mai des în timp ce spun ceva sau când încearcă să nu clipească deloc este semn că încearcă să ascundă ceva. Numai tu îți poți da seama de acest lucru, pentru că vei observa o diferență în felul în care clipește.

Degetele

Faptul că începe să își frământe degetele, să se joace cu ele, să lovească în masă sau într-un obiect este un semn de fâstâceală, un semn că nu se confortabil pentru că nu îți va spune adevărul.

Schimbarea tonalității sau rapiditatea cu care spune ceva

Pauzele lungi, ezitările, tonul scăzut sau dimpotrivă, o frază mult prea repede spusă, pe un tom prea ridicat, adică diferit de felul cum vorbește în mod normal, pot fi un semn că nu spune adevărul.

Dincolo de toate aceste semne, o mamă își cunoaște cel mai bine copilul și cu siguranță ea va simți atunci când ceva este în neregulă. Dacă își ascultă intuiția, își păstrează calmul și acordă timp unei discuții prietenoase cu copilul, fără acuzații dar cu foarte multă empatie, este posibil să afle motivul pentru care acesta a ales să nu spună adevărul și astfel va reuși să înțeleagă mai bine copilul și să prevină viitoare minciuni.

Surse: afineparent.com, popsugar.com, psychcentral.com.
Foto: