Cum isi arata bebelusii dragostea?

Oare sunt capabili bebe­lusii sa isi arate afecti­unea fata de ceilalti? Sunt oare plansul si zambetul singurele modalitati prin care isi exprima ei sentimentele?

Parintii sunt centrul universului copilului. In primele luni, el nu arata acest lu­cru, dar, prin gesturi simple, reuseste sa faca parintilor cu­noscuta dragostea lui.

Foarte multi parinti sunt surprinsi cand bebelusii lor isi exprima afectiunea sau sentimen­tele. Majoritatea copiilor dezvolta aceste abilitati de la varste foarte mici, prin stabilirea unor legaturi profunde de afectiune in primul rand cu parintii lor, in special cu mama.

Manifestarea afectivitatii incepe cu mult inainte ca un copil sa poata spune ca ii place sau nu ceva sau cineva. Nou-nascutul are sentimentul de atasament fata de mama lui chiar de la nastere. Inca din perioada in care este in burtica mamei, copilul simte si chiar stie mirosul mamei lui, asa ca nu este chiar de necrezut ca manifesta atasament fata de ea chiar de la nastere.

Dar, asa cum spun si parintii adoptivi, dra­gos­tea copilului se manifesta fata de cei care il cresc, nu neaparat fata de mama care i-a dat nastere. Copiii mici se leaga emotional de persoanele care au grija de ei (se ocupa de ei chiar de la nastere) si care le daruiesc afectiune.

De fapt, primul pas in stabilirea legaturilor afective cu bebelusul este sa-i daruiesti dragoste neconditionat si atentie fata de nevoile lui, sa-l faci sa se simta iubit.

La 11 luni, copilul poate sa exprime sentimente si prin silabe sau vocale (nu trebuie sa ne ingrijoram daca nu zice nici macar mama').

El este dependent cu totul de cei care il ingrijesc, asa ca primele lui atasamente sunt foarte importante. Tot aceste tipuri de atasament sunt cele care seteaza si astep­tarile copilului in cadrul relatiilor pe care le va avea mai tarziu. Copiii invata sa isi manifeste sentimentele prin imitatie.

Ei invata, prin imitatie, sa exteriorizeze preferintele pentru anumite persoane din anturaj si respingerea fata de altele. Deja intre 3 si 6 luni ei reusesc sa imite mimica parintilor (sau a celor care stau mai mult cu copilul). Chiar inainte de 8 luni, semnele de afec­ti­une manifestate sunt destul de specifice, rafinate.

Tot in perioada aceasta, apare anxietatea fata de straini si an­xietatea de separare, lucrurile fiind deja foarte evidente – incepe sa planga dupa mama, chiar si atunci cand aceasta paraseste camera. Aceste manifestari se diminueaza in timp, daca parintii ajuta copilul sa se relaxeze in prezenta altora.

Tot in jur de 8 luni bebelusul incepe sa isi exteriorizeze sentimentele fata de cei de aceeasi varsta (sigur, daca a reusit pana la aceasta varsta sa petreaca ceva timp cu copiii de varsta lui). Semnele de manifestare a afectiunii sunt evidente: i se lumineaza fetisoara cand vede ca se apropie copilul celalalt si se posomoraste cand acesta se indeparteaza.

Informatii utile despre dezvoltarea copilului
La 2 luni, bebelusul incearca sa manifeste – prin grimase de tipul zambetului – bucuria vederii unor fete familiare.

La 4 luni, deja imita anumite elemente de mimica ce exprima bucuria, desigur – daca mama sau persoana care se ocupa de copil nu este depresiva sau nu are o mimica inexpresiva (cu cat mimica adultului este mai expresiva si mai mobila, mai activa, cu atat copilul va invata mai usor si mai repede sa exte­riorizeze sentimentele).

La 7 luni, isi intinde manutele sa fie luat in brate, sa cheme' adultul pe care il prefera. La 8 luni, isi retrage si impinge corpul cand este in brate, respingand sau indreptandu-se catre persoana pe care o vrea.

La 12 luni, copilul da pupici sau, prin abilitatile motorii achizitionate, manifesta emotii precum bucuria, frica sau tristetea.