Ca părinți dorim să facem totul pentru copilul nostru, dar de cele mai multe ori, asta înseamnă la propiu să facem totul în locul lui. Acest lucru nu este deloc o dovadă de iubire pentru copil și nu-i încurajează dezvoltarea. Dimpotrivă, copiii care nu sunt învățați de mici să facă lucruri singuri și să devină repede independenți au mari probleme în a se adapta social și a-și găsi locul ulterior, ca adulți, pentru că se vor aștepta ca altcineva să le rezolve problemele. Cum să încurajezi independența copilului, încă de când e mic.

Dacă e normal să ajuți un copil mic să își lege șiterurile, sau să se șteargă la funduleț după ce a fost la baie, nu mai este în regulă dacă a ajuns la vârsta de 6-7 ani și încă nu știe să facă aceste lucruri de unul singur. Mulți copii sunt învățați de către părinții lor cum să NU fie independenți. Foarte multi parinti fac lucruri in locul copiilor din dragoste prost inteleasa, din comoditate – e mai rapid si mai usor asa (sa il imbrac, incalt eu, sa il spal eu, sa ii strang eu hainele si jucariile etc.).

Dar timpul petrecut cu copilul pentru a de­prinde aceste activitati elementare este un timp castigat, nu pierdut. Cu cat incep mai de mici sa faca aceste lucruri, cu atat devin mai motivati sa le faca, iar acest lucru va va usura si voua, ca parinti, viata.

Independenta se construieste treptat. Toate abilitatile care se asociaza cu independenta – capacitatea decizionala, stabilirea de obiective, realizarea actiu­nilor necesare pentru atingerea scopu­rilor propuse, asumarea responsabilitatii pentru propriile fapte, capacitatea or­ganizatorica – se construiesc treptat, nu apar peste noapte, odata cu varsta. Invata-l, deci,  din timp ca exista activitati pentru care numai el este responsabil (stransul jucariilor, pu­nerea hainutelor murdare la baie, ordinea la cartile din camera), si altele, pentru care responsabulitatea este impartita gatitul, spalatul vaselor etc.

Pentru aceasta, copiii trebuie lasati sa ia decizii in ceea ce ii priveste, sa fie capabili sa faca o alegere intre doua obiecte (vrei masinuta/tricoul/cubul rosu sau alb?). Astfel, ei vor vedea avantajele si dezavantajele oricarei alegeri pe care o fac, vor invata sa ia decizii, sa faca alegeri nu dupa toanele de moment sau dupa reclamele de la tv sau avand drept criteriu faptul ca si ceilalti copii au sau fac acel lucru.

Aceasta varsta (dupa cinci ani) este foarte potrivita pentru a invata copilul sa isi stabileasca obiective, scopuri pe termen scurt, mediu si poate si lung (pastrand pro­portiile) – intreaba-l ce si-a stabilit sa faca pana la pranz sau astazi, sau mai tarziu (copiii de sapte ani si peste), ba chiar ce si-a propus pentru sapta­mana sau luna aceasta.

Copilul trebuie lasat sa se descurce in situatii noi – sa dea un telefon si sa ceara o informatie, sa suporte consecintele faptelor sale: un geam spart, o tema nefacuta etc., pentru ca, altfel, ca viitor adult, va avea ca modalitate de rezolvare a pro­blemelor eschivarea sau invinovatirea altora.

foto Shutterstock