Cum face copilul fata unei operatii?

Ceva s-a intamplat si trebuie sa ne internam in spital. Este nevoie de o interventie chirurgicala.

Daca atunci cand copilul este internat pentru o boala obisnuita, un parinte sau un bunic (de obicei, mama ori bunica) poate sta nonstop cu cel mic, interventia chirurgicala presupune si un moment mai lung sau mai scurt in care cei doi stau separati. Aceasta separare este inspaimantatoare atat pentru copil, cat si pentru parinte.

La copiii de varsta mica, pregatirea pentru operatie consta mai degraba in pregatirea parintilor pentru ceea ce urmeaza sa aiba loc in timpul si dupa operatie. Copilul are nevoie de informatii minime, simple si directe despre acest lucru. El trebuie sa stie ca ceea ce se va intampla este un lucru bun, ca si mami, si doctorul vor ca el sa se faca bine.

Limbajul explicatiilor date trebuie sa fie cat mai simplu, pe intelesul copilului: domnul doctor iti va da un siropel de somn in sala de operatii, ca tu sa dormi si sa nu simti nimic, iar cand te vei trezi, mami va fi langa tine.

Raspunde la intrebarile copilului imediat ce le pune, nu amana un raspuns de teama ca il va speria, iar daca raspunsul te depaseste, spune-i ca veti intreba impreuna medicul. Orice informatie pe care copilul suspecteaza ca o ascunzi va deveni o sursa de spaima pentru el.

Pe cat posibil, impreuna cu cel mic, vizitati dinainte spitalul – sa vada ca este un loc unde vin multi copii ca sa se faca bine, sa il cunoasca pe chirurg. Cand plecam la spital pentru internare, ar fi tare bine daca am lua cu noi foi si creioane colorate pentru desenele de „inainte” si „dupa” operatie. In cazul copiilor, desenul este o modalitate perfecta pentru exprimarea temerilor.

1 din 5 parinti nu are cunostinte despre scopul vaccinurilor pe care copiii ar trebui sa le faca. Febra si tusea sunt simptomele care ii determina cel mai frecvent pe parinti sa apeleze la medic, arata un studiu realizat de UNICEF.

Trebuie sa ne asteptam ca inainte de operatie copilul sa fie mai agitat, nelinistit, plangacios, cu atat mai mult cu cat, probabil, i se va cere sa nu manance si sa nu bea cu cateva ore inaintea interventiei. Ne asteptam ca mediul nefamiliar din spital sa ii creeze si mai multa insecuritate si agitatie, de aceea are nevoie de multa rabdare, blandete, calm din partea adultului care il insoteste.

Atitudinea parintilor il contamineaza pe copil, astfel ca daca isi vede parintii nelinistiti, anxiosi, suparati, furiosi, la fel se va comporta si el. Este extrem de important ca in prezenta lui sa fim calmi, surazatori si sa facem tot ce este posibil pentru a-l mentine si pe el calm, linistit.

Daca cel mic simte nevoia sa vorbeasca despre temerile lui, este foarte bine sa il lasam sa faca acest lucru fara a-i nega sentimentele, fara a-i spune ca nu are de ce sa se teama. Mult mai util ar fi sa ii spunem ca este normal sa ii fie frica (si asa si este!), dar ca doctorii au totul sub control si va fi bine.

Si ca operatia la care va fi supus e spre binele lui, sanatatea lui va avea de castigat, iar dupa operatie va putea face aceleasi lucruri pe care le facea inainte, chiar mai bine!

Dupa operatie, ne asteptam ca micul erou sa fie agitat, cu dispozitie schimbatoare, sa fie extrem de mofturos, chiar plangacios, foarte greu de consolat – si este normal sa fie asa.

De aceea, adultul care insoteste copilul va trebui sa fie un monument de calm, rabdare, si extrem de cooperant cu cadrele medicale, caci iritarea, agitatia, comentariile nepotrivite pot face foarte mult rau copilului, crescand nelinistea si nesiguranta lui.

Ar trebui ca pregatirea pentru operatie sa inceapa chiar inainte ca ea sa fie necesara. Prin jocul de rol „de-a doctorul”, parintii trebuie sa familiarizeze copilul cu diferite proceduri medicale mai frecvente – recoltarea de probe biologice, montarea unei branule, vaccinul, injectia intramusculara.

In afara de informarea asupra procedurilor ce vor avea loc, copilul trebuie sa stie si de ce i se fac acele acte terapeutice, care este scopul, ce beneficii are el de pe urma respectivelor proceduri.

In cazul internarii in spital, este fundamental ca parintii sa respecte cu sfintenie toate recomandarile preoperatorii date de chirurg si, de asemenea, sa tina cont de ceea ce spun cadrele medicale pe tot parcursul internarii. Spitalul este un loc unde profesionistii au grija de sanatatea copilului, si acest lucru va trebui sa stea inaintea orgoliilor, fricilor, toanelor si fitelor de moment.

Copilul trebuie sa stie la ce sa se astepte
Cele mai de temut lucruri pentru copil, in situatia in care este nevoie de spitalizare, sunt:

• sa nu fie parasit intr-un loc necunoscut, „rau”,
• separarea de ceilalti membri ai familiei (in afara adultului care il insoteste),
• personalul medical – niste straini in uniforme care ii fac lui lucruri neasteptate, uneori dureroase (foarte greu de suportat, mai ales ce catre copiii care au fost speriati sau amenintati de parintii lor ca, daca nu fac ce trebuie sau nu sunt cuminti, va veni doctorul sau asistenta sa le faca injectie – acesti copii nu vor intelege ce au facut rau ca sa li se intample aceste lucruri in spital),
• procedurile medicale in sine etc. De aceea, copilul trebuie sa stie dinainte cam la ce sa se astepte sa vada, auda, simta intr-un spital.

Text: Cristiana Haica; Foto: Dreamstime.