Copilul hiperactiv

De multe ori auzim mame spunand despre copiii lor ca sunt atat de plini de energie, incat sunt de nestapanit, ca nu stau o clipa locului, de parca ar avea un motoras agatat de ei?

Sa fie vorba doar de simple izbucniri' cauzate de cresterea micutilor sau poate fi o problema medicala?

Potrivit parerii specialistilor, acest gen de activitate psihosomatica se manifesta la un procent deloc neglijabil dintre copii: intre 5 si 10%.

In termeni medicali, o asemenea stare de neastampar permanent poarta numele de sindrom de hiperactivitate cu deficit de atentie'. Despre acesti copii se poate spune de la bun inceput ca: nu umbla, ci alearga'.

De regula, nu reactioneaza la nici un fel de mustrare, orice invatatura de minte' pe care ai vrea sa le-o aplici este, din start, sortita esecului. Parca ai vorbi in vant. Insa vei observa ca nu intampina nici un fel de impedimente in ceea ce priveste memoria si capacitatea de a intelege ceea ce le spui.

Problema este alta: pur si simplu… nu se pot abtine. Ori de cate ori face vreo boacana sau este autorul unei actiuni care distruge ceva, fie ca este vorba de fierul de calcat, fie de noua ta rochie, copilul hiperactiv nu poate intelege cum de s-a putut intampla asa ceva.

Ce-i drept, sa alerge si sa se zbenguiasca le place tuturor prichindeilor sanatosi. Dar, pe masura ce cresc si inainteaza in varsta, in cea mai mare parte a timpului ei vor prefera jocurile linistite, cu un grad de complexitate din ce in ce mai mare, precum si jocurile pe roluri' sau cele care necesita respectarea anumitor reguli.

Un copil hiperactiv, insa, nu va manifesta aproape nici un interes, nu va fi captivat deloc de o asemenea activitate. Sunt si cazuri ceva mai grave, in care resorturile hiperactivitatii au radacini organice si cand micutul pur si simplu nu este capabil sa participe la asemenea jocuri.

Ce se intampla, de fapt cu opilul hiperactiv?
Medicii considera ca originea acestui tip de neastampar organic' se afla in complicatiile cu care s-a confruntat mama in timpul sarcinii sau al nasterii. Astfel, sindromul hiperactivitatii poate fi una dintre manifestarile disfunctiei cerebrale minimale' ce se poate inregistra la nastere.

Iata cum poate fi explicat fenomenul:
1. Sistemul nervos prezinta doua procese de baza: de excitare si de inhibare. In cazul sindromului hiperactivitatii, structurile raspunzatoare de procesul inhibitor sunt afectate. De aceea copilul intampina greutati in a se concentra, in a-si focaliza atentia asupra actiunii pe care o desfasoara.

2. Se stie ca celulele nervoase nu se refac, insa imediat dupa detectarea' unui traumatism, alte celule cerebrale sanatoase preiau asupra lor functiile celor distruse. Cu alte cuvinte, procesul de restabilire incepe instantaneu.

3. Concomitent are loc si procesul normal de dezvoltare a copilului. El invata sa stea in fundulet, sa mearga, sa vorbeasca etc. Atat procesul de regenerare, cat si cel de normalizare a dezvoltarii necesita consum de energie. Cu alte cuvinte, chiar de la bun inceput, sistemul nervos al unui asemenea copil are de indeplinit o dubla sarcina.

4. In cazul in care lucrurile se inscriu pe un fagas fericit, mai devreme sau mai tarziu, functiile tuturor celulelor afectate vor fi preluate de alte celule nervoase sanatoase. De obicei, rabdarea ne este pusa la incercare pana spre varsta de 14 – 15 ani.

Dupa care, procesul de regenerare poate fi considerat definitivat si copilul nu se mai deosebeste prin nimic de alti copii de aceeasi varsta, considerati a fi sanatosi.

Semnale de alarma
Diagnosticarea sindromului hiperactivitatii se face urmarind trei simptome principale:

1. lipsa atentiei – nu da atentie detaliilor, nu-si poate mentine atentia in timpul unui joc sau la lectii, nu are rabdare, pierde adesea obiecte ce-i sunt necesare;

2. hiperactivitate – se foieste' mereu pe scaun, da din maini si din picioare, este neastamparat, nu poate sta mult timp locului, este tot timpul in miscare, se joaca zgomotos, are tulburari de somn;

3. impulsivitate – este foarte nerabdator, vorbeste mult, neintrebat, nu-si asteapta randul la jocuri, ii intrerupe sau ii deranjeaza pe ceilalti, nu se conformeaza regulilor si instructiunilor, pare ca nu asculta ce i se spune, se supara usor. 

Foto: Dreamstime.