In luna ianuarie a anului 2015 a luat nastere un proiect in social media, avand un singur scop: reintregirea familiilor despartite cu ani buni in urma.
La scurt timp dupa revolutie, in anii 90, adoptiile copiilor romani in familii din strainatate au devenit un real fenomen.
Copiii de la acel moment erau dati in adoptie internationala fie chiar din sanul familiei biologice, daca parintii lor sperau la o viata mai buna pentru ei, fie direct din orfelinate, dupa ce ei fusesera abandonati sau ajunsesera orfani.
Datorita unei dorinte apasatoare de a-si revedea fratele, dupa ce se stabilise in Irlanda in 1996, Ileana Cunniffe Baiescu a creat o reala comunitate pe Facebook, sub numele „The never forgotten Romanian children – Copiii niciodata uitati ai Romaniei”.
Astfel, inca de la infiintare a avut parte de un succes rasunator, caci foarte multi oameni au intampinat initiativa cu bucurie: multe familii inca isi cauta fratii, surorile, copiii sau dimpotriva, multi copii isi cauta familia biologica din care provin.
Nu doar postarile de pe aceasta pagina prezinta povesti incarcate de emotie, ci si comentariile. Sunt numerosi utilizatorii care incearca sa dea o mana de ajutor, oferind informatii din localitatea in care traiesc, daca cineva isi cauta radacinile in apropierea casei lor. Totodata, sunt poate mai multi ce gasesc o ultima speranta in aceasta pagina de facebook si posteaza un comentariu ce poate ii va aduce mai aproape de familia pierduta:
Iata cum arata o astfel de postare, ce ar putea avea un final fericit daca este suficient popularizata:
„Salutari din Quebec! Am fost adoptată dintr-un orfelinat din capitala Bucuresti la varsta de 7 luni şi jumătate. Numele meu românesc a fost CLĂBESCU CĂTĂLINA, născută in 18 Iunie, 1989. Imi caut mama biologică, CLĂBESCU ADRIANA ȘTEFANIA ultima adresă cunoscută a fost pe strada Timișului de Sus, nr 4, bloc de apartamente, Bucureşti, Sector 6. Am un plic vechi primit de la Adriana cu adresa ei întreagă pe spatele acestuia. Ar fi minunat dacă prima dată sar verifica adresa pentru ca s-ar putea ca ea sa mai fie tot acolo sau cel putin cineva din zonă să știe ceva.
Dacă nu are succes aceasta locație, mi-ar placea să extind căutarea atât cât va fi nevoie pentru a-mi găsi familia. Cu ajutorul tuturor, sper să imi gasesc radacinile românesti, întotdeauna mi-am dorit să cunosc mai mult. Inseamna foarte mult pentru mine! Aș fi foarte recunoscătoare dacă cineva din Bucureşti ar putea verifica această adresă, ar putea fi tot ce am nevoie de a lua legătura cu mama mea biologică; pentru adresa completă vă rog sa contactați administratorii acestei pagini. Nu stiu nimic despre tatal meu biologic, nu este menționat sub nici o formă in actele mele de adopție.
Mama mea adoptivă a fost o cetățean român stabilită in Canada. Am fost adusă in Montreal Quebec in 21 Iunie 1990 și aparent am fost primul copil român adoptat aici din România. Va rog DISTRIBUITI postarea mea in speranta ca voi găsi raspunsuri la intrebarile mele, trecutul meu, drumul meu inapoi spre mama biologică, familia in care m-am născut…”
Exista insa si numeroase situatii in care copiii adoptati si-au gasit familiile, iar finalul este unul fericit:
In plus fata de postarile ocazionale pe pagina de facebook, initiatorii au intocmit si o lista cu toti copiii adoptati ce isi cauta familiile biologice prin intermediul acestei comunitati.