Nimic nu se poate compara cu senzația de căldura și de protecție pe care o simte un copil atunci când este îmbrățișat! O simplă îmbrățișare făcută din tot sufletul schimbă oricui starea de spirit. Te face să te simți iubit, sigur și unic.
Și lucrurile nu se rezumă doar la aceste senzații. Ultimele cercetări științifice arată că îmbrățișările contribuie și la dezvolatrea cerebrală. Conform cercetătorilor, copiii care sunt îmbrățișați mai des sunt mai deștepți.
Ca bebeluși, explorăm lumea înconjurătoare atingând diverse lucruri. Dintre cele cinci simțuri, atingerea este prima care se dezvoltă. Cu ajutorul ei, un nou-născut se poate ghida prin noua lui lume.
Într-un articol apărut în publicația Stanfords Medicine, Dr. Susan Crowe, medic obstetrician și director la Spitalul pentru copii Lucile Packard, a prezentat cele nouă etape instinctuale prin care copilul trece imediat după naștere: plâns de naștere, relaxare, trezire, activitate, odihnă, căutarea sânului mamei, familiarizare, alăptare și somn.
Urmează apoi contactul piele pe piele și îndrumarea copilului către alăptare. Simplul fapt că îl ții în brațe în prima oră de viață poate ajuta la normalizarea temperaturii corpului, a bătăilor inimii și a respirației. În același timp, mama eliberează mai mulți hormoni de relaxare. Dacă partenerul mamei ține și el copilul în brațe, se va creea o legătură și între ei doi.
Se pare că bebelușii pot discerne între o atingere fizică reală și o mână care atinge o altă persoană. Potrivit unui studiu, realizat la Universitatea din Washington, s-a descoperit că, până la șapte luni, un bebeluș nu numai că poate doar să înțeleagă conceptul „eu', dar conștientizează și faptul că trupul lui este separat de trupurile celor din jur.
Dorința de cunoaștere a pus bazele imitării comportamentului altora, precum și a dezvoltării empatiei. Oamenii de știință au descoperit, prin imagistică specializată, că atingerea este înregistrată în cortexul somatosenzorial în multe feluri: dacă a fost o atingere efectivă și în ce parte a corpului s-a produs contactul.
Astfel s-a demosntrat că bebelușul, chiar înainte de a putea vorbi sau de a rosti primele cuvinte, înțelege deja că mâna sau piciorul se mișcă în mod similar cu cel al celor din jur. Prin imitarea modului în care cealaltă persoană se mișcă, copilul este, de asemenea, capabil să se miște. Acest proces face posibilă atât imitația, cât și, ulterior, empatia.
Într-un alt studiu, cercetătorii au aflat că dacă există cel puțin 20 de minute de stimulare tactilă zilnică, bebelușii pot ajunge, după zece săptămâni, să atingă greutatea ideală. În cazul copiilor prematuri, mângâierea membrelor și mișcarea ușoară a membrelor au demonstrat creștere în greutate, mai multă mobilitate, o mai bună adaptare la stimuli repetați și conștientizarea corpului lor. După un an, au înregistrat un nivel mai ridicat de greutate, de creștere și de abilități motorii și au redus simptomele disfuncționalităților neurologice, potrivit powerofpositivity.com.
Oxitocina este un hormon și un neurotransmițător produs în hipotalamus și eliberat de glanda pituitară. Nivelurile sale cresc în timpul alăptării, orgasmului și îmbrățișărilor.
În ceea ce privește efectul asupra bebelușilor și dezvoltarea lor, oxitocina ajută la formarea unei legături între mamă și copilul ei. Acest lucru ar putea explica de ce alăptarea crește nivelul hormonilor unei femei. De asemenea, oxitocina tinde să sporească sentimentele de încredere și de apropiere, precum și instinctul matern.
Oxitocina a fost poreclită „hormonul dragostei' sau „hormonul îmbrățișării'. Oxitocina ne afectează comportamentul emoțional și social. Practic, dacă există grupuri de indivizi în care se declanșează niveluri mai mari de oxitocină, atunci indivizii din cadrul acelor grupuri se vor accepta, conecta și înțelege mai ușor și mai bine. Aceasta este și o metodă prin care îți stabilești „grupul' prietenilor apropiați și prin care înțelegi cine este familia ta.
sursa foto – 123rf.com