Co-sleeping – separat, dar impreuna

Unde doarme bebelusul, in camera lui sau cu parintii? – este intrebarea care, de decenii, starneste controverse.

Sustinatorii somnului in 3 sustin ca bebelusii care dorm cu parintii se odihnesc profund, dezvolta o legatura emotionala stransa cu parintii si se dezvolta, per ansamblu, mai armonios.

Tabara „contra aduce si ea o multime de argumente: numai in anii 90, in SUA, s-au inregistrat peste 2.100 de decese survenite in urma accidentelor produse in somn, in familiile in care bebelusul dormea in acelasi pat cu parintii.

Ultimii ani au adus din nou in discutie problema, insa sub forma impartirii camerei cu parintii, nu si a patului, iaar beneficiile acestei ultime variante par numeroase. Metoda „co-sleeping castiga multi adepti, care cred ca cel putin pana la 6 luni aceasta este calea de urmat.

Studiile realizate in ultima perioada au avut ca subiect aproape 200 de culturi in care sistemul de co-sleeping este o practica obisnuita, in multe dintre culturi dormitorul tatalui fiind complet separat.

In Japonia, Coreea, Filipine, aceasta este o regula si nu o exceptie, iar in randul populatiei Okinawa, ambii parinti dorm impreuna cu copilul pana cand acesta implineste 6 ani.

De fapt, spun cercetatorii, co-sleeping(ul) este o norma culturala sau o practica pentru aproximativ 90% din populatia globului. Experti in pediatrie si psihologie ca Dr. Spock, Dr. Ferber sau Dr. Brazelton ii admonesteaza totusi pe parintii care aleg sa doarma impreuna cu copiii, atragand atentia ca le insufla obiceiuri negative de somn, dar mai ales o dependenta afectiva, in timp ce-si distrug propria relatie de cuplu.

Pe de alta parte, experti ca dr. McKenna insista asupra avantajelor de a dormi in aceeasi camera cu parintii, insa nu si in acelasi pat, pentru primele 6 luni din viata bebelusului.

In unele comunitati israeliene, copiii sunt lasati de parinti pana la 6 saptamani sa doarma impreuna intr-o singura incapere, departe de propria casa – ceea ce diminueaza semnificativ calitatea legaturii emotionale cu parintii.

Doar 25% din creier este dezvoltat la nastere, iar bebelusul depinde de contactul si proximitatea cu cei care-l iubesc si ingrijesc. Impartitul camerei nu este doar mai convenabil pentru parinti intr-o perioada in care mesele fragmenteaza mult somnul mamei, ci ofera bebelusului confortul si sprijinul de care are nevoie pentru a se dezvolta armonios.

Daca, in primele 6 luni, bebelusul va fi aproape de parintii lui, fizic, el va fi mai increzator, va invata ca nevoile lui sunt satisfacute si va putea face mai usor trecerea catre etapa in care va dormi singur. In schimb, un copil lasat de la inceput singur poate dezvolta un sentiment de abandon, care-i va induce probleme cu somnul, spun specialistii.

Unul dintre principalele contra-argumente referitoare la practica impartirii dormitorului cu copilul – ca acesta ar deveni dependent – a fost demontat intr-un studiu din 2004 (Keller si Golberg) care a demonstrat ca auto-suficienta si capacitatea de a rezolva singur problemele au fost mai dezvoltate la copiii care au dormit cu parintii lor in primele luni, in timp ce acei copii care au dormit de la inceput in propriul pat au dezvoltat o dependenta fata de parinti pe parcursul primilor ani de viata.