Cele mai periculoase 3 cuvinte pe care le spunem baieteilor

Care sunt cele mai periculoase trei cuvinte pe care le spunem baieteilor, cuvinte care desi par inofensive la prima vedere, pot provoca prejudicii majore la nivel psihologic baietilor nostri?

„Baietii nu plang!”

Intr-adevar, reprizele de plans nu sunt ceva placut de ascultat insa este foarte important sa nu le catalogam ca pe ceva negativ, sau rau, avand in vedere ca este o forma de comunicare, in special pentru bebelusi.

Baieteii si fetitele nu sunt atat de diferiti cand vine vorba despre sfiala, teama, furie, tristete sau fericire. Astfel ca baietii si fetitele nu sunt diferiti nici cand plang, ce este diferit insa, este reactia celor din jur.

De exemplu, baieteii in general sunt mustrati atunci cand plang sau cand isi manifesta tristetea, insa adevarul, este ca inevitabil, si baietii sunt tristi si plang.

Parintii isi invata adesea baietii ca tristetea si lacrimile sunt doar pentru fetite si cand vor sa ii opreasca din plans le spun „numai fetiele plang, ce tu esti fetita?” sau „fii barbat!”.

In acest fel le sunt modelate emotiile si trasate ideile despre cum sunt emotiile si cum trebuie exprimate. Astfel ca baietii sunt invatati ca nu este in regula sa fie suparati si ca exprimarea supararii prin plans nu este acceptabila.

Haideti sa vorbim putin despre lacrimile pe fond emotional. Totul incepe din cerebel, acolo unde tristetea este inregistrata. De acolo, sistemul endocrin va fi activat sa elibereze hormoni in zona oculara, ceea ce va determina aparitia lacrimilor.

Deci, avand in vedere ca din punct de vedere medical, atat baietetii cat si fetitele au acelasi „componente”, cum poate fi plansul „o treaba de fetite” cand fiziologic este ceva ce toti oamenii fac?

Aici intervine societatea care spune ca barbatii trebuie sa fie puternici si sa nu se lase coplesiti de emotii, insa aceasta interdictie de a plange, va impinge baietii la furie, la reprimarea sentimentelor si chiar la o serie de disfunctionalitati de ordin emotional grave in adolescenta sau la varsta maturitatii.

Plansul este ceva normal, ceva ce face parte din viata nostra indiferent de varsta, indiferent de sex, indiferent cat de insignifiat poate parea celor din jur motivul pentru care plangem.

In timp ce stapanirea emotiilor este ceva pozitiv, ramane pozitiv daca ne permitem, atat noua ca adulti cat si copiilor nostri sa recunoastem, sa acceptam si sa procesam emotiile.

Daca stam bine sa ne gandim, nu emotiile sunt cele pe care le stapanim ci stapanim modul in care le exprimam. Un parinte care ii spune baietelului „Baietii nu plang!” chiar daca el este suparat, nu il invata cum sa isi controleze modul in care isi exprima emotiile, ci il invata sa isi ignore sau sa suprime emotiile ceea ce nu il va ajuta nici pe moment, nici pe termen lung.

Text: Simona David