Nu am auzit sa existe cupluri în care sa nu apara conflicte din când în când. Dar atunci când aveți copii trebuie să fiți mai atenți, pentru că acestea au un efect nebănuit asupra micuților și le afectează dezvoltarea. Uite cum îi afectează pe copii cearta părinților
În orice familie mai există certuri – cine duce gunoiul sau cine ia copiii de la gradiniță, mâncarea s-a ars sau nu e așa bună, banii nu ajung, vine rata de platit și doamna casei tocmai și-a cumpărat o pereche nouă de pantofi etc. Motive mai importante sau nu, ridicole sau mai serioase, dar tot samânță' de scandal.
Copiii asistă de multe ori la cearta părinților. Privesc și interpretează prin prisma experienței lor ceea ce văd la adulți.
Se simt vinovați sau încearcă să rezolve problema. De cele mai multe ori, învăță un comportament pe care îl vor aplica la rândul lor când vor crește mari. O consecință periculoasă ce poate surveni în urma conflictelor dintre părinți este dezvoltarea în copil a unei reticențe cu privire la relații', spune psihoterapeutul Lavinia Țânculescu. Atunci când va deveni adult este posibil să pună mai repede capăt unei relații sau să se certe mai des cu partenerul decât o persoană care are o istorie personala mai liniștită.
Dacă nu putem opri neînțelegerile dintre noi și nu îi putem feri pe copii să asiste la o ceartă, măcar să învățăm să o facem într- un mod civilizat. Cercetătorii americani consideră că certurile părinților pot fi chiar un element pozitiv în educarea copiilor, astfel ei învățând la rândul lor cum să-și rezolve problemele. Bineînțeles, condiția este ca disputa să fie una civilizată. Dar, odată ce copilul a fost expus la cearta părinților, acesta trebuie asigurat că nu este el cel care a declanșat cearta. E necesar ca adulții să își ceară iertare de la el și, pe cât posibil, unul de la celalalt', este de părere psihoterapeutul. Este important și ca voi doi să vă explicați clar unul altuia și, apoi, pe înțelesul micuțului, care sunt punctele de dispută și să găsiți o soluție bună pentru amândoi.
Pentru a fi într-adevar o școală' bună pentru mai târziu, de folos copilului vostru, ar fi bine să faceți lucrul acesta fără patimă și nervi, să aduceți argumente care să susțină punctul vostru de vedere și apoi să alegeți o cale de mijloc care să vă mulțumească, pe cât posibil, pe amândoi. În plus, adaugă Lavinia, este important ca nici unul dintre părinți să nu îl ia pe micuț ca aliat, pentru că acesta va dori să se împartă egal între voi doi și se va percepe pe sine însuși ca un obiect de care se poate dispune în orice moment. Ca urmare, copilul va dezvolta o slabă încredere în sine și va considera că, în lipsa disponibilității sale, valoarea sa nu există.'
Copilul expus la cearta părinților și violență în familie, își poate atribui vina principală pentru declanșarea luptei dintre părinți. Efectele unui scandal în fața micuțului sunt traumatizante și pot afecta dezvoltarea lui pe termen lung. El poate simți frica, incapacitatea de a face ceva menit să rezolve situația, mila față de părintele abuzat și, în cele din urmă, dezgust pentru ambii. De asemenea, în astfel de situații tensionate, copilul poate avea tendința de a amplifica sau simplifica incidentul. Amplificându-l, copilul își va reprezenta mai bine acest tip de conflict, iar la vârsta adultă, va deveni abuzator. Simplificându-l (ca mecanism de apărare), copilul poate pierde simțul realității, interpretând incidentul ca fiind firesc, iar gestul de agresiune ca fiind rezultatul normal al supărării pricinuite de celălalt. Și apoi ar putea accepta să fie abuzat la rândul său.
Text: Libertatea pentru femei, concultant psihoterapeut Lavinia Tânculescu, lavinia.tanculescu@thewings.ro
foto Shutterstock