Mulți bărbați vin la psiholog și încep să povestească cu o mare deschidere și sinceritate lucruri despre relația lor (care merge defectuos), dar, în cel mai tipic stil masculin, continuând – după identificarea problemei/problemelor – cu găsirea de soluții pentru acestea.
De aceea îmi plac mie bărbații care vin la consiliere: îmi ușurează foarte mult munca, sunt inepuizabili în găsirea de soluții.
Deci, știu care este problema, știu care ar fi posibilele rezolvări, dar continui să am problema. De ce? Pentru că nu pot, nu vreau sau (poate) nu am curajul să spun soției, iubitei/partenerei care sunt soluțiile din punctul meu de vedere. Ar trebui curaj pentru asta?
Uneori, da, pentru că femeile obișnuiesc să ia totul personal, să nu analizeze obiectiv ceea ce partenerii lor afirmă, și să se considere victime și neînțelese. Și atunci, mai bine tac, strâng în ei nemulțumiri, resentimente și, deși știu care ar fi soluțiile, preferă să treacă în liniște peste aceste lucruri și să ia atitudine când deja este prea târziu…
Ce-și doresc bărbații și nu spun? Lucruri simple, atât de simple încât femeile le ignoră, fără să își dea seama de importanța lor.
Vreau și eu în brațe la mami!
Mami, fiind soția… Desigur, nu vorbesc aici de acei soți imaturi care își doresc „în brațe la mămica lor personală, care, și acum, când ei au devenit capi de familie, îi masează pe burtică și îi șterg la guriță sau îi pupă pe botic.
Vorbesc de bărbații adevărați, care își iubesc așa de mult soțiile care între timp au devenit mămici, încât nu îndrăznesc să mai ceară și ei o mângâiere, o îmbrățișare, un sărut. Soția este așa de neliniștită, așa de preocupată de cel mic, care este cu adevărat neajutorat, încât pare o enormitate să îi mai ceară puțină atenție și tandrețe și pentru ei.
Așa că tati încearcă timid să se apropie de mami, însă nu prea are mare succes și se gândește: „Dacă o mai scap de ăla micu, poate mă mai bagă și pe mine în seamă. Dar când tati se ocupă de cel mic, mami nu trece la mângâieri, ci la nani. Și doarme, obosită, lăsându-l pe tati ușor nemulțumit și, în același timp, simțindu-se vinovat că este nemulțumit.
Cu timpul, tăticul nemulțumit și cu sentimente de vinovăție va deveni un tătic resemnat și, mai târziu, unul revoltat.
Asta, daca între timp nu renunță de tot. „Parcă mereu este ceva între noi – o jucărie, un pahar de apă cerut tocmai când credeam că a adormit copilul, plânsete neconsolate că vrea să doarmă cu mami, o discuție despre cum i-am vorbit soacrei la telefon, reproșul că iar am uitat să cumpăr șervețele umede.
Toate acestea fac foarte dificilă și uneori nedreaptă exprimarea dorinței de a fi și eu mângâiat, îmbrățișat. Mai bine renunț și las pe altă dată, însă timpul nu unește relația, în cazul acesta.
Uneori, parcă nici nu ai nevoie de mine
Stau uneori și te privesc: când vin de la serviciu, ești obosită, dar nu te oprești din treabă, totul are momentul lui, rândul lui, timpul lui, în gesturile tale totul se leagă.
Când te întreb ce pot face ca să te ajut, uneori îmi spui: „Nimic, iar alteori îmi dai lucruri mărunte de făcut, ca la copii. Mă doare când te văd așa de obosită și nu vrei să renunți la nimic, de parcă ești singura persoană din Univers care poate să facă acele lucruri așa cum trebuie.
Uneori, mă simt ca un accesoriu sau mi se pare că însăși prezența mea te încurcă, deși încerci să fii drăguță, încerci să te bucuri că mă vezi, dar ochii nu mai strălucesc la fel. Sunt zile în care mă gândesc să rămân mai mult peste program sau chiar să îmi mai găsesc un job, că de bani oricând e nevoie, numai să ți se facă și ție dor de mine și să ai nevoie de mine cu adevărat.
Un prieten a încercat strategia aceasta, dar a fost instantaneu înlocuit în treburile mărunte pe care i le dădea soția de făcut, de mama și tatăl acesteia. El devenise o persoană dispensabilă, uneori incomodă în propria lui casă. Așa că nu aș risca. Dar, scumpa mea soție, arată-mi că încă mai ai nevoie de mine!
Mai spune și tu că mă dorești
Pe „lista bărbaților cu lucruri care trebuie făcute neapărat, la loc fruntaș sunt (sau ar trebui să fie) relațiile intime (cu soția, evident). Dar dacă soția este mai nou și proaspătă mămică, toate aluziile sexuale ale soțului nimeresc oriunde altundeva decât în centrul atenției acesteia, precum avioanele de hârtie prost făcute.
Ca urmare, ei se descurajează și răresc aceste aluzii sau le fac mult prea evidente, încât soția pare că acceptă cu resemnare să își îndeplinească încă o îndatorire. Cel puțin, unii soți resimt ca atare răspunsul consoartei: „Eu sunt moartă de oboseală și ție de asta îți arde?!
Viața intimă are de suferit, frustrările sunt de ambele părți, mai ales că aluziile mai răruțe sunt interpretate de doamne ca semne ale faptului că ele nu mai sunt atractive – greșit! –, devenind astfel ceva mai ostile. Atitudine care nu este deloc de natură să încurajeze avansurile din partea soților.
Așa că soluția în acest caz de proastă înțelegere a partenerului și de clară lipsă de comunicare a fost găsită tot de un bărbat: „Mai spune și tu că mă dorești, nu aștepta numai de la mine!.
Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2