Ce înseamnă instinctul matern?

Legătura afectivă dintre mamă și bebeluș poate apărea încă din timpul sarcinii, după prima ecografie sau la ceva vreme după ce micuțul a apărut pe lume. Ce înseamnă instinctul matern și de ce nu toate femeile se îndrăgostesc de bebelușul lor la prima vedere?

Ce ne face mame bune sau 'rele' (după părearea noastră)? De ce unele simțim imediat legătura cu nou-născutul, în timp ce pentru altele instinctul matern se declanșează mai târziu?

Psihologii spun că instinctul matern depinde de foarte mulți factori.

• În primul rând, depinde cât de mult ne-am dorit copilul. Studiile demonstrează că unora dintre femeile care nu au putut avea natural copii și care au urmat lungi și chinuitoare tratamente de fertilitate le este, paradoxal, mai greu să formeze un atașament cu nou-născutul, deși și-au dorit foarte mult un copil.

• La fel, o sarcină cu probleme poate induce gânduri negre mamei, iar starea de depresie postnatală este mai accentuată, ceea ce o împridică pe mămică să simtă instinctul matern, deși este recunoscătoare că lucrurile au decurg, într-un final, bine.

• Psihologii mai cred că apariția instinctului maten și manifestarea lui depind de atmosfera de cuplu sau de proiecțiile despre viața de familie pe care ni le-am făcut încă din copilărie.

Instinctul matern nu trebuie confundat cu anxietatea sau grija excesivă pentru bebeluș.

Nu îmi plac copiii!

Unele femei afirmă înainte de a deveni mame că nu se descurcă bine cu bebelușii, că nu le plac copiii! Afirmațiile pot fi făcute în contextul în care ele nu au o relație la vremea respectivă, iar presiunea socială de a avea un copil este foarte mare, și atunci găsesc cumva o măsură de autoportecție, afirmând că nu vor copii. Ulterior, când devin mame, aceste femei pot avea probleme în a forma o legătură afectivă profundă cu bebelușul, pentru că ani de zile și-au programat afirmația 'Nu-mi plac copiii, nu cred că aș fi o mamă bună'. Instinctul matern mai poate apărea cu întârziere în cazul în care mama, deși a dorit un copil, este frustrată că apariția bebelușului i-a oprit ascensiunea profesională sau în cazurile în care, odată cu aparița bebelușului, soțul se îndepărtează, caz în care, subconștient, mama învinovățește micul intrus – bebelușul.

Depresia postnatală, de care suferă aproape 75% dintre femei, într-o formă mai ușoară sau mai accentuată, ne împiedică să ne bucurăm din tot sufletul de bebelușul nostru, dar, dat fiind că este o stare generată de schimbările hormonale și de oboseală, este bine să nu ne învinovățim pentru ceea ce simțim.

În final, nimeni nu spune că o dragoste care nu apare la prima vedere nu e la fel de puternică precum una formată în timp, iar relația dintre o mamă și un copil va fi profundă, chiar în cazurile în care mama nu a simțit pe loc instinctul matern.

foto Shutterstock