Cele mai multe dintre mame asociaza vitaminele cu pofta de mancare si le folosesc ca pe o formula magica daca li se pare ca bebelusul lor nu creste prea mult in greutate. Rolul vitaminelor in dezvoltarea armonioasa si sanatoasa a unui copil este, insa, mult mai complex decat credem.
Exista si exceptii de la aceasta regula – pe care le determina, evident, tot medicii. In cazul bebelusilor nascuti prematur se pot recomanda suplimente de vitamine, care le sunt de ajutor pentru a recupera pierderea si a stimula dezvoltarea organelor afectate de prematuritate.
In cazul bebelusilor alaptati, dieta mamei este, asa cum am spus deja, extrem de importanta. Ea ar trebui sa se bazeze pe alimente bogate in vitamina B12, fier, zinc, calciu si acizi grasi esentiali Omega 3 si Omega 6. Chiar si in conditiile unei alimentatii echilibrate, insa, nici macar mama nu poate obtine tot necesarul de vitamine si minerale, cu atat mai putin il poate asigura pentru bebelus.
Exista si situatii in care mamele vegetariene (a caror hrana nu le furnizeaza vitamina B) priveaza copilul de aceasta vitamina (neintentionat, desigur). Daca alapteaza, ele ar trebui sa informeze medicul, iar acesta sa decida daca se impune o suplimentare cu vitamina B la cel mic.
Inceperea diversificarii inseamna, in teorie, ca cel mic isi poate lua nutrientii din propriile lui alimente, mai ales in conditiile in care multe produse pentru copii sunt suplimentate cu vitamine, minerale etc. Pe de alta parte, dupa primele luni de viata, organismul are nevoie de mult combustibil pentru fiecare noua achizitie. O alimentatie saraca in nutrienti intarzie dezvoltarea creierului, in primul rand, acesta transmitand semnalul pentru orice realizare in plan fizic.
5 luni este varsta de la care vitaminele ar putea fi administrate copiilor, la recomandarea unui pediatru. Pana atunci, daca mama care alapteaza se hraneste echilibrat si are un aport suficient de vitamine si minerale, copilul le primeste din lapte.
De ce vitamine are nevoie?
Text: Arhiva Edipresse; Foto: SHUTTERSTOCK