Viața de părinte presupune o mulțime de decizii pe care trebuie să le iei, unele importante, altele minore. Și, ca orice părinte, te vei îndoi din când în când de priceperea și de abilitățile tale. Îți dorești tot ce este mai bun pentru copilul tău și nu vrei să faci greșeli în creșterea lui.
Prin urmare, nu este deloc surprinzător că ai putea dori să ceri sfatul unor oameni pe care îi consideri mai experimentați decât tine. Sfaturile părinților, bunicilor, prietenilor apropiați, medicilor și ale altor persoane la a căror părere ții pot fi foarte utile, permițindu-ți să faci o alegere informată. Și, bineînțeles, pot exista oameni care-și dau cu părerea neîntrebați!
Este mai bine să fii deschis la sfaturi decât să te izolezi. Când te simți nesigur(ă) de tine ca părinte, o strategie este sa stai departe de alți părinți. Asta de protejează de orice îndoială, dar nu te va ajuta să-ți îmbunătățeștiabilitățile de părinte pe termen lung.
3 motive pentru care e bine să asculți:
1. Înveți din greșelile altora. Nu are rost să faci o greșeală pe care altcineva a făcut-o deja.
2. Înveți din reușitele altora. Dacă afli mai multe despre o posibilă soluție la o problemă, poți încerca o strategie similară cu bebelușul tău.
3. Înveți din nesigurața altora. Este întotdeauna bine să te convingi că nu ești singurul părinte nesigur de sine.
Totuși, pot apărea probleme când prea multe persoane îți dau sfaturi simultan. Este greu să știi pe cine să asculți, mai ales când sfaturile sunt contradictorii și mai cu seamă când fiecare dintre cei care le dau se consideră cel mai mare expert în domeniu! Faptul că părerile oamenilor se bazează pe o experiență limitată și sunt influențate de personalitatea lor și a copiilor lor nu-i împiedică să și le exprime cu mare convingere.
Când ești asaltată cu sfaturi nesolicitate – și contradictorii – despre cum să-ți crești copilul, amintește-ți că nu există un mod „corect de a crește un copil. Este adevărat că există niște reguli universale de creștere a copiilor, însă fiecare părinte le adaptează în funcție de propriul copil. Ceea ce i se potrivește bebelușului cumnatei tale s-ar putea să nu i se potrivească micuțului tău. Fiecare copil e diferit, chiar dacă face parte din aceeași familie; ce a funcționat la copilul cumnatei tale ar putea să nu aibă niciun efect asupra copilului tău. Și, desigur, nu are rost să asculți sfaturi care contrazic convingerile tale fundamentale, pentru că nu vei putea să le urmezi. În unele cazuri, e posibil să dezaprobi total ideile cuiva despre creșterea copiilor, dar nu este o idee rea să te gândești la ele. Nu trebuie să procedezi ca persoana respectivă.
5 lucruri la care să te gândești atunci când primești sfaturi:
1. Cine le dă. Rezistă tentației de a respinge un sfat doar pentru că persoana care îl dă nu îți este foarte simpatică. Chiar dacă remarcile persoanei respective pot să te scoată din sărite, cântărește sfaturile cu grijă. Nu se știe niciodată, ai putea găsi în ele răspunsul la problema ta.
2. Experiența celui care le dă. Reține că experiența fiecărei persoame este limitată. Chiar și un părinte care a crescut cinci copii ar putea să nu se fi confruntat cu aceleași probleme ca tine. Așa că un „veteran nu are neapărat toate răspunsurile, deși este părinte de mai mult timp decât tine.
3. Dacă sunt adecvate. Urmează doar sfaturile care se potrivesc cu ideile tale. Nu lua în considerare îndemnurile care te fac să nu te simți cu inima împăcată.
4. Tendințele în creșterea copiilor. Recunoaște că unele obiceiuri urmează moda. S-ar putea să-ți fie greu să-ți imaginezi că în urmă cu câteva decenii experții în creșterea copiilor le sfătuiau pe mame să nu-i lase pe tați să se joace cu copilul când veneau de la serviciu pentru că micuțul ar fi fost tulburat de această perturbare a programului.
5. Statutul tu de părinte. Nu pierde niciodată din vedere faptul că tu ești părintele. Ai dreptul să le ceri cu tact oamenilor să te lase puțin în pace, să le spui că ai vrea să te gândești singură la dificultatea cu care te confrunți fără să o discuți cu altcineva. Fii pregătită să spui „mulțumesc, dar nu. Adesea este greu să spui „nu, mai ales cuiva la care ții și pe care îl respecți, dar este dreptul tău ca părinte. Uneori trebuie să fii fermă cu cei care-ți dau sfaturi.