Pe măsură ce copilul se apropie de 2 ani, părinții încep să-și pună probema ca cel mic să facă la oliță. Unii au primele tentative mult mai devreme. Dar, ce contează de fapt este maturizarea copilului din punct de vedere fiziologic, fizic și psihologic, nu vârsta cronologică.
Pentru a face la oliță, vezica lui trebuie să fie capabilă să rețină cantități mai mari de urină între două eliminări. De-abia când scutecul ete uscat pentru mai mult de două ore, cel mic este pregătit și poate să facă a oliță.
La fel de importantă este și capacitatea celui mic de a anticipa momentul în care simte senzația de pipi, pentru că altfel, antrenamentul pentru oliță este doar un soi de dresaj.
Cel mic trebuie să fie matur și din punct de vedere fizic pentru ca să poată să facă la oliță, adică să se poată duce la baie, să își dea jos pantalonașul (cu puțin ajutor, desigur), să se așeze singur pe oliță.
O mișcare născută în Statele Unite, Diaper Free promovează ideea că este bine să renunțăm la scutece din primele luni.
Cei mai mulți psihologi spun însă că dacă cel mic este pus mai devreme decât este momentul să facă la oliță, acest lucru creează nu o deprindere, ci un fel de dresură de a urina, care nu este asumată conștient de către copil.
Dacă cel mic nu este pregătit să facă la oliță, forțarea lui poate determina unele probleme de sănătatea, dar chiar și traume psihologice. Deprinderea de a face la oliță trebuie abordată cu multă răbdare.
Trebuie să ne pregătim și noi pentru moment, pentru că este o operațiune care durează și pentru care trebuie să fim consecvenți. Nu vom certa copilul dacă face pe el și nu vom renunța după prima zi. Citește și cum îl înveți să meargă la oliță.
foto Shutterstock