Biberonul de noapte: când şi cum renunţăm la el

A-l hrăni sau a nu-l hrăni – aceasta este problema care frământă mintea mamelor în mijlocul nopţii, atunci când micuţul cere încă biberonul. Sau nu-l cere şi i-l dăm noi, ”preventiv”? Când şi cum ar trebui să renunţăm la biberonul de noapte?

Peste vârsta de un an, se pare că mulţi copii duc cu ei obiceiul „biberonului de nani şi, mai ales, al biberonului de noapte.

Deşi toţi experţii sunt de acord că ar trebui să ne hrănim bebeluşii oricând solicită ei (şi pe timpul nopţii în primele luni de viaţă), odată ce copilul a trecut de şase luni trebuie să facem tot posibilul pentru a evita mesele de noapte. Scopul ar fi de a separa mâncatul de dormit şi, dacă cel mic se trezeşte peste noapte, să nu mai depindă readormirea lui de biberon sau de sân.

În legătură cu biberonul de noapte există mai multe puncte de vedere:

• Când vine timpul să înlocuieşti biberonul de noapte, nu trebuie să te îngrijorezi că micuţul nu ar mai fi suficient de bine hrănit, deoarece copiii de peste un an nu au nevoie de acea masă de noapte pentru a fi sănătoşi. Ba chiar acţionează, treptat, împotriva sănătăţii lor (stomac, dinţişori, somn).

• Copilul ar trebui hrănit suficient în timpul zilei, astfel încât să nu mai aibă nevoie să mănânce şi noaptea, riscul hrănitului pe timpul nopţii fiind şi acela de a crea probleme, dificultăţi de somn mai târziu.

• Dacă vei continua să hrăneşti copilul cu biberonul noaptea şi la această vârstă sau îl pui în pat cu sticla, ca să adoarmă repede, probabil că va învăţa să îl asocieze cu adormitul şi nu cu senzaţia de foame (mănânc pentru că mi-e foame).

• Ajută copilul să spele dinţişorii înainte de culcare şi nu admite să mai mănânce după aceea (o guriţă de apă, dacă îi este sete, nu e o problemă). Tot pentru a-l dezobişnui treptat de biberonul cu lapte băut noaptea, se mai practică şi diluarea treptată a laptelui (câte 10 ml de lapte înlocuiţi treptat cu apă, până este înlocuit în întregime), iar la înlocuirea lui cu apă, se scade şi cantitatea de apă din biberon, tot treptat.

• Biberonul de noapte este, pentru mulţi copii, nu o necesitate alimentară, nutritivă, ci un fel de suzetă care îi linişteşte, le dă un confort psihic pentru a putea adormi.
  De aceea, puţină apă de „nani este arhisuficientă, dar pentru a fi siguri că nu i se face foame, masa de seară trebuie să existe şi să conţină neapărat iaurt sau lapte, biscuiţi, cereale, în niciun caz mâncare grea, greu digerabilă, sau de tip junk food, care poate da tulburări de somn.

• Schimba (în bine) şi obiceiurile de adormire, fiindcă secretul unor nopţi liniştite pentru întreaga familie este a învăţa copilul să adoarmă şi să doarmă fără ajutor extern. Problema este că, odată ce am învăţat copilul să adoarmă numai în brate sau pe picioare, sau la sân, şi apoi cu biberonul în gură, este logic ca el să solicite aceleaşi „tehnici de adormire şi în cazul în care se trezeşte peste noapte.
  La fel se pune problema şi cu locul în care îl adormim: dacă este culcat/adormit în sufragerie la televizor sau în camera părinţilor, este normal să se trezească speriat că nu se află în camera lui, în patul lui. Deci, ar fi bine să fim consecvenţi, punând micuţul să adoarmă în camera lui, în patul lui, nu să îl aşezăm când deja l-am adormit.
  Şi, în niciun caz, să nu folosim biberonul cu lapte drept modalitate de liniştire a copilului (ca o „închizătoare de gură). Desigur, schimbarea obiceiurilor de culcare ale copilului nu se produce brusc, ci treptat, în timp, aşteptându-ne la proteste vehemente din partea lui.

• Deja ar fi trebuit începute demersurile pentru ca micuţul să înceapă a mânca cu mănuţa lui, să bea din cănuţă – de aceea, rolul biberonului ar cam trebui să se încheie. Prin urmare: şi noaptea, când şi dacă celui mic chiar i se face foame, nu te prezenta la el cu biberonul, ci cu linguriţa sau cănuţa.

Foto: shutterstock.com