Bebelusul care nu este iubit

Viata psihica a sugarului este marcata de climatul afectiv general din familie, de relatiile pe care bebe le are cu membrii familiei, mai ales cu mama.

Bebelusul are trebuinte care se cer satisfacute ciclic si trebuinte care trebuie satisfacute permanent. Ciclica este trebuinta de a fi alimentat corespunzator, trebuinta de somn, de apa.

Permanente sunt trebuintele de aparare (supravietuire) pe care le semnalizeaza prin plans/tipat (discon­­fortul, oboseala), trebuintele de miscare/orientare in mediu si cele legate de relationarea cu adultii – trebuin­­­­tele afective. Bebelusul are nu doar o „trebuinta in ceea ce priveste prezenta si dragostea adultilor, si mai ales a adultului cel mai important pentru el la aceasta varsta – mama, ci chiar o „foame de prezenta adultului.

Trebuin­­­­­­­tele psihologice sunt foarte importante, pentru ca ele sunt terenul de in­­­­­­­­­­­tretinere a comunicarii si in­­­­­­vatarii, prin ele se constituie experienta de viata a copilului, organizarea conduitei copilului.

Mamele stiu ca bebelusul se invioreaza atunci cand simte prezenta lor (atingerea, mirosul, vocea lor). Din relatia cu mama, din cat de prompta este ea in satisfacerea trebuintelor lui, bebe va in­­­­vata la ce sa se astepte de la lumea adultilor – o lume periculoasa, care tipa la el, care il bruschea­za, sau o lume blanda, iubitoare; va privi oamenii cu seninatate sau ii va fi frica de ei.

Daca lumea adultilor este una care nu ii raspunde la cererea de afectiune si trebuie sa tipe, sa planga mult pana cand obtine putina atentie si vine cineva la el, cel mic va dezvolta un comportament descurajat, nu va astepta prea mult din partea celorlalti, va deveni apatic, pesimist.

Daca i se raspunde la nevoi, este mangaiat mult, este luat in brate, i se vorbeste cu tandrete, bebe va fi optimist, tonic, va dori sa comunice.

Relatia cu mama si atasamentul de ea sta la baza sentimentului de securitate, de incredere in ceilalti si in sine. Daca mama nu poate fi alaturi de copilul ei sau nu ii raspunde neconditionat si cu drag la nevoile lui obiective (indiferent ca are treburi, lucreaza, este bolnava, anxioasa, tensionata), copilul va dezvolta un sentiment de separare, de abandon si va deveni un anxios.

Daca mama lipseste (a decedat sau si-a abandonat fizic sau afectiv copilul), poate aparea o carenta afectiva majora – care, initial, se manifesta prin agitatie psihomotorie cu cautarea anxioasa a mamei din priviri, prin strigate, mai apoi comportament de renuntare, apatie, dezinteres fata de orice, nici macar nu mai plange, refuza alimenta­­­­­tia, si, in cele din urma, ca urmare a carentarii pe toate planurile, bebe va renunta sa traiasca.

Dezechilibre

Copiii neglijati afectiv, crescuti fara dragoste, au nivele mai inalte de hormoni ai stresului ce afecteaza negativ cresterea si dezvoltarea organismului in general. Lipsa ingrijirii materne provoaca traume fizice, intelectuale, afective si sociale. Se poate vorbi (la varste mai mari) si de o psihopatie cauzata de lipsa de dragoste, prin afectarea in mod negativ a construirii personalitatii si a formarii comportamentelor adaptative. Echilibrul afectiv al familiei, mai ales al mamei, este un factor esential pentru dezvoltarea normala a copilului. Aceste posibile dezechilibre se vor manifesta si in dezechilibre ale viitorului adolescent.

Un climat afectiv caracterizat prin scandaluri, certuri frecvente, agresivitate va determina o regresie psiho-afec­­­­tiva a bebelusului.

Text: Cristiana Haica; Foto: DREAMSTIME