Bauturile energizante i-au mutilat sotul pe viata. Povestea cutremuratoare a femeii

Brianna era insarcinata in 9 luni cand viata ei s-a schimbat cum nu si-ar fi putut inchipui vreodata. Insarcinata cu primul copil, a primit un telefon prin care a aflat ca sotul ei avusese un accident. Citeste povestea ei emotionanta

Brianna si Austin abia asteptau sa li se nasca primul copil, un baietel. Fiind destul de aproape de termen, femeia a avut un soc cand, intr-o dimineata, soacra ei i-a dat un telefon ce i-a inmuiat picioarele si i-a schimbat viata. Austin a avut un accident.

Dupa ce a ajuns la spital, viitoarea mama a aflat ca sotul ei avea o hemoragie cerebrala. Motivul din spatele acestei hemoragii insa, este ceva ce toti facem zilnic si la care ar trebui sa renuntam cat mai repede.

Austin incepuse sa bea bauturi energizante, din pricina orelor suplimentare la care se inhamase, pentru mai multi bani. Consumul de energizante a devenit un obicei, iar doctorii au confirmat ca excesul i-a cauzat hemoragia cerebrala.

Iata povestea Briannei, spuna chiar de ea:

„Dragostea nu e despre lucruri marunte. Nu sta in apeluri telefonice, intalniri si nici macar in amintiri. Sta in a sti ca ai sacrifica lucruri pe care altfel nici n-ai sti ca le poti sacrifica. Iubirea e altruista.

Ai simtit vreodata ca ti se cutremura viata? Ai simtit vreodata ca te loveste o furtuna emotionala, pana la punctul in care totul in jurul tau devine estompat?
Simti ca nu poti respira si pentru o scurta perioada ramai blocat. Nu te poti misca, nu poti gandi, nu poti reactiona. Eu prin asta am trecut.
Am trecut prin ceva ce n-as fi crezut posibil, toate in timp ce eram gravida in noua luni cu primul meu copil.
Sa fii insarcinata ar trebui sa fie una din cele mai frumoase perioade din viata unei femei. Creezi o noua viata si simti o iubire fara limite pentru cineva pe care inca nu l-ai cunoscut.
Eram atat de incantati sa ne vedem baietelul pentru prima data, sa il aducem acasa, sa fim o familie.
Nu mi-am imaginat ca, in noaptea aia, cand eu ma duceam la culcare, lumea mea avea sa se sparga in bucati.
Inca imi amintesc cum m-a trezit soacra-mea dimineata: <>
Tot ce stiam era ca sotul meu era in spital, dar nu stiam de ce.

Nu stiau daca viata pe care ei doi o creasera avea sa se mai trezeasca vreodata

Dupa doua ore de condus pana la spital, am aflat ca sotul meu avea o hemoragie cerebrala.
De ce? Medicii au tras concluzia, dupa ce s-au intors analizele, ca excesul de bauturi energizante i-a pricinuit asta.
Deja il operau, iar dupa o asteptare de 5 ore in sfarsit l-am vazut.
In timp ce toata lumea se concentra pe modul in care arata, aproape de nerecunoscut, legat la toate aparatele si tuburile, tot ce puteam eu sa vad erau parintii lui.
Am vazut cum lumina dispare din ochii mamei lui cand si-a vazut baiatul zacand pe un pat de spital. I-am vazut tatal cum pleaca capul si izbucneste in plans, in timp ce-si tine strans sotia.
Nu stiau daca viata pe care ei doi o creasera avea sa se mai trezeasca vreodata.
Ziua urmatoare a intrat iar in operatie. Au urmat atacuri cerebrale, convulsii, inflamatii si alte lucruri la care nu ne asteptam.
A fost un moment cand, stand in spital langa patul lui, rugandu-ma sa supravietuiasca, am stiut ca nu voi renunta niciodata la el.
Indiferent cat de haotica ne-ar deveni viata, aveam sa fiu alaturi de el.
Dupa doua saptamani in care am stat alaturi de el in spital, intrebandu-ma daca va trece cu bine prin asta, am ajuns inapoi acasa. Era momentul sa nasc.

Un miracol s-a petrecut in timp ce eu nasteam copilul

Nu voi minti, a fost atat de greu… Planuisem ca el sa-mi fie alaturi, sa ma tina de mana, sa isi vada copilul cand vine pe lume.
Insa un miracol s-a petrecut in timp ce eu nasteam copilul: Austin s-a trezit.
A trecut o saptamana de cand nu-l mai vazusem. Ma gandeam la el in fiecare zi, plangeam cand ma uitam la copilul nostru, ce arata exact ca tatal lui.
Cand baietelul avea o saptamana, l-am lasat cu socrii.
Aveam nevoie sa il vad, sa-i spun ca bebelusul nostru era acasa. Sa-i spun cat de multa nevoie avem de el.
Au trecut saptamani, multe alte operatii, iar la scurt timp dupa ce bebe a implinit doua luni, a facut cunostinta cu tatal lui. Nu eram sigura ca ziua asta avea sa vina. Asta a fost ziua in care mi-am recuperat din fericire.
La ceva timp dupa, a putut in sfarsit sa vina acasa cu noi.

Iubirea e altruista, iar eu il iubesc mai mult decat insasi viata

Viata noastra nu e normala. E inconjurata de doctori si vizite la spital, atat de numeroase ca nu pot sa mai tin evidenta.
Dar suntem aici si luptam.
Ma trezesc in fiecare dimineata sa am grija de frumusetea noastra de baiat si de sot. Pregatesc masa, facem 3 tipuri de terapie. Il ajut sa mearga, il ajut sa se spele; il ajut cu orice aspect din viata lui.
Iar Printre toate acestea am grija si de bebelusul nostru de 8 luni.
E greu si sunt obosita, dar ne descurcam.
Nu e acelasi om de care m-am indragostit, dar e un om de care ma indragostesc in fiecare zi tot mai mult.
Luptam sa-l ajutam sa-si revina, sa aiba o viata mai buna, iar intr-o zi vom ajunge acolo.
Pana atunci, nu renunt la el. Pentru iubirea e altruista, iar eu il iubesc mai mult decat insasi viata.”

Sursa articol: refresh.littlethings.com

Sursa imagine: captura Youtube