Minunatele basme sunt cele care poartă imaginația copiilor în lumi fascinante, în care întamplările reale se împletesc cu cele fantastice. Chiar dacă multe dintre basme au inserate scene cu potențial violent, specialiștii susțin că astfel de povestiri au un rol educativ pentru copii.
Cuprins
Multe dintre basme, chiar și cele mai cunoscute nouă din propria copilărie, sunt bazate pe lupta dintre bine și rău. Chiar dacă adesea în basme se regăsesc scene violente, faptul că binele este separat de rău și că finalul este întotdeauna unul fericit fac ca aceste povești să aibă un rol benefic.
Clasicele basme nemuritoare au pasaje considerate de părinții de ziua de azi de-a dreptul înfricoșătoare: Hansel și Gretel se pierd în pădure, iar o vrăjitoare vrea să îi mănânce; lupul cel rău este omorât de vânători pentru ca bunica Scufiței Roșii să iasă din burta lui și tot așa. Tocmai din acest motiv, părinții se întreabă dacă este sau nu în regulă să le citească aceste basme copiilor.
Psihologii sunt de părere că există un echilibru în aceste basme și că ele îl ajută pe copil să facă diferența dintre bine și rău. Asta pentru că în basme binele și răul sunt bine delimitate. În acest fel, copiii pot chiar să se elibereze de anumite sentimente violente, canalizându-și acea energie către personajele negative din povești. Ba, mai mult, copilul se poate identifica cu eroul sau eroina din basme, fiind astfel de partea binelui.
Însăși definiia generală a basmului arată că este o operă epică, de origine populară în care întamplările reale se împletesc cu cele fantastice, la care participă personaje cu puterisupranaturale, reprezentând forțele binelui și ale răului și din a căror confruntare forțele binelui ies victorioase.
Așadar, basmele au rolul lor și este bine să le citim copiilor atât povești terapeutice, dar și clasicele basme cu care noi am crescut. Ele permit atât exprimarea sentimentelor de violență ce vin în mod natural, precum și dezvoltarea unui sentiment extrem de important în viață, speranța.
Unele dintre cele mai apreciate basme au fost traduse atât în limba română, cât și în multe alte limbi de pe glob. Sunt basme pe care copiii din lumea întreagă le cunosc.
Basmele scrise de Frații sunt cele mai cunoscute în lumea întreagă. Popularitatea basmelor culese de frații Grimm crescut tot mai mult de-a lungul timpului. Acestea pot fi citite în mai mult de 100 de traduceri și au fost adaptate de cineaști precum Walt Disney, în filmele „Albă ca zăpada și cei șapte pitici și „Frumoasa din padurea adormită', precum și multe altele.
Basmele originale au fost însă îndulcite de-a lungul vremii, tocmai din cauza scenelor ce erau de-o violență explicită. În continuare, unele dintre poveștile semnate de Frații Grimm au rămas destul de dure, însă sunt și povești care pot fi citite copiilor, fiind adaptate astfel încât ele să fie potrivite pentru copii mai mici și mai mari. Iată unele dintre cele mai îndrăgite și cunoscute basme de Frații Grimm:
Basmele scrise Hans Christian Andersen, un scriitor și poet danez, au fost, de asemenea traduse în peste 100 de limbi, printre care, desigur, și limba română. Printre cele mai cunoscute basme ale sale se numără Crăiasa Zăpezii, Mica sirenă, Hainele cele noi ale împăratului și „Rățușca cea urâtă'. În timpul vieții sale, Hans Christian Andersen a fost apreciat și lăudat chiar și de regalitate, pentru că a adus bucurie copiilor din întreaga Europă. Basmele semnate de ele sunt vândute în continuare în milioane de exemplare în lumea întreagă.
Multe dintre basmele în limba română sunt cele care părinții din ziua de astăzi au crescut. Multe dintre ele au fost adaptate și prezentate copiilor în forme mai atractive.
Petre Sipirescu este cunoscut mai ales datorită culegerii sale de basme populare românești, dar și pentru basmele culte. Sciitorul a cules și editat zeci de basme și povești scurte și lungi pentru copiii de toate vârstele. Basme cu zmei, cu Făt Frumos, Prâslea și Greuceanu, basme cu sânziene, prințese, împarați, balauri se regăsesc printre cele mai apreciate basme de Petre Ispirescu.
Opera lui Barbu Ştefănescu Delavrancea cuprinde povestiri și basme în care narează întâmplări din trecut sau se prelucrează motive folclorice. Unele dintre acestea sunt Neghiniţă, Poveste, Departe, departe. De asemenea, printre poveștile lui Barbu Ştefănescu Delavrancea se numără și Bunicul şi Bunica, Sorcova, în care se descriu scene din copilărie.
De asemenea, printre cele mai cunoscute basme în limba română, se numără basmele de Ioan Slavici. Prima încercare literară al lui Slavici a fost, de fapt, un basm, Zâna Zorilor, scris la sfârșitul anului 1870. La momentul respectiv, basmul a fost catalogat drept, 'încântător'. Iată unele dintre cele mai apreciate basme de Ioan Slavici:
Povestirile și basmele lui Ion Creangă sunt cele cu care am crescut cu toții și pe care le cunosc copiii și adulții din toate regiunile țării. Ion Creangă este recunoscut pentru măiestria basmelor, poveştilor şi povestirilor sale. Multe dintre ele au fost și sunt puse în continuare în scenă, în piese de teatru dedicate copiilor de toate vârstele.
Te-ar putea interesa și: