Atentie la greutatea copilului!

La copii, de la ingrasare la obezitate poate fi un singur pas. Un pas gresit si copilul tau va avea de suferit, atat fizic, cat si psihic. Asadar, supravegheaza-l si ai mare grija cum il hranesti!

Semnele clinice ale obezitatii sunt de natura antropometrica. Se folosesc tabele actualizate de greutate pentru fiecare grupa de varsta si sex. Depasirea cu 20% a greutatii ideale se asociaza des cu aspectul vizual de obez.

Daca aceasta depasire apare la un copil care totusi nu pare chiar obez, se recomanda masurarea cutei de grasime sau calcularea indicelui de masa corporala (IMC), dupa urmatoarea formula: greutatea (kg) de impartit la inaltimea (cm) la patrat.

Obezitatea reprezinta un stres psihic pentru copil si mai ales pentru adolescent. Societatea noastra stigmatizeaza obezii, fie ei si copii. Tulburarile de comportament sunt frecvente si pot persista in viata adulta.

Aceasta afectiune a fost asociata deseori cu etichete devalorizante de la slabiciune pana la hiperdependenta fata de alimentatie, ceea ce nu poate sa nu stanjeneasca acceptarea copilului in grup. Marimea excesiva a corpului in sine nu este nici ea de natura sa usureze aceasta acceptare.

Factorul ereditar
Ambianta familiala pare sa joace si ea un rol. Astfel obezitatea la copil este mult mai frecventa daca parintii sunt obezi, iar sansele unui copil obez de a avea un frate obez sunt de 40-80%.

Exista o ipoteza a unui control genetic al metabolismului energetic. Obezii ar fi posesorii unei gene ipotetice de supravietuire, gena devenita defavorizanta in conditii de progres socio-economic reflectat prin cantitatea mai mare de alimente disponibile.

Ce este obezitatea?
Tesutul adipos este un constituent normal al corpului omenesc, avand functia de depozit energetic al lipidelor folositoare pentru diferite nevoi metabolice.

Obezitatea este un exces al lipidelor in compozitia corpului, produs prin cresterea de volum si, mult mai rar, a numarului de celule grase rezultand, in chip firesc, cresterea greutatii corpului. Momentul in care excesul de grasime devine patologic a constituit subiect de considerabila controversa.

Vom trata obezitatea infantila ca pe o boala endocrino- metabolica, avand o componenta legata de factorii de mediu si care, din pacate, se transmite de la parinti la copii.

Obezitatea si influenta ei asupra sexualitatii
La baieti, o eventualitate de temut este micropenisul, mult mai frecvent intalnit decat la copiii normali. O mare parte dintre copiii obezi sunt adusi la medic pentru dezvoltare insuficienta a organelor genitale.

Aglomerarea de grasime suprapubiana face ca lungimea penisului sa fie subevaluata de catre parinti. Chiar astfel fiind, lungimea medie a penisului la adultii care au fost obezi in copilarie este in medie mai mica.

Se acorda o importanta deosebita productiei marite de estrogeni proveniti din conversie adipocitara a unor hormoni androgeni slabi produsi de glanda suprarenala. Efectele acestui exces sunt defavorabile in special la sexul masculin, raspunzand de cazurile asociate cu feminizarea aspectului fizic.

Conduita terapeutica
Atitudinea discriminatorie fata de obezitate si obezi este evidenta in viata noastra si se manifesta chiar de la varste mici.

Copiii de sase ani deja leaga unele stereotipuri ale comportamentului si personalitatii de un anumit tipar fizic si apreciaza mai putin favorabil pe colegii lor obezi decat pe colegii cu alte handicapuri. Medicii pediatri nu sunt nici ei imuni la aceste acte de partinire.

Blamarea parintilor pentru obezitatea celor mici este un act care induce reactii opuse celor intentionate. Cei mai multi parinti au si asa sentimente de frustrare si vinovatie pentru incapacitatea lor de a rezolva problema copilului lor, mai ales daca ei insisi sunt obezi.

S-ar recomanda, deci, o atitudine plina de tact si solidaritate empatica care, fara a fi o garantie a succesului, este greu de crezut ca nu-l promoveaza.

Tratamentul medicamentos al obezitatii
Scopul sau este reducerea greutatii corporale concomitent cu asigurarea unei dezvoltari normala a copului si a organelor sexuale.

Diagnosticul si tratamentul hormonal al tuburarilor in sfera reproductiva este o competenta endocrinologica. Rezultatele in termen mediu sunt mai mult decat slabe, mai ales la copilul mare si la adolescent.

In termen scurt, rezultatele pot fi satisfacatoare, dar insuficiente pentru a alunga scepticismul medicului, scepticism proportional cu vechimea pacientului, dar si a medicului!

Atentie la dieta!
Dieta este piatra de hotar in terapia obezitatii. Exercitiul fizic este de folos limitat la copii, iar in unele cazuri este contraindicat.

De altfel, sedentarismul nu este o cauza a obezitatii infantile. In sfarsit, terapia comportamentala si programele ei folosite in practica obezitatii la adulti este putin aplicabila la copil, un subiect pe a carui constientizare nu se poate conta.

De asemenea, dietele foarte restrictive sau lipsite de calorii nu isi au locul in practica pediatrica. In cazurile obisnuite (20-70 % peste greutatea ideala sau IMC sub 30), dieta nu este prea restrictiva si se preteaza la prescrierea in ambulator.

Se va acorda timpul necesar instruirii parintilor de fata cu copilul, crescandu-le in acest fel credibilitatea. Sursele de calorii suplimentare se vor elimina. Ele sunt de obicei carbohidratii in plus, deserturile sau grasimile utilizate in exces la preparare sau servire (unt, smantana).

Consumul de cereale poate fi constientizat, mai mult in gluma la inceput, prin diferite avertizari sonore. La grupa de varsta doi – opt ani prevalenta obezitatii este de 5-20%, fiind mai mare in tarile dezvoltate.

Text: Consultant dr. Mircea Popa, medic primar endocrinolog, Centrul Medical Medicover;
Foto: Dreamstime.