Arta decorarii oualelor de Paste

De castigat castiga destul de bine, are comenzi tot timpul anului, fiindca „icoanele ei ovoidale” devin mai intotdeauna cadouri deosebite, speciale.

Oricum, abia de poate face fata ritmului comenzilor. Cel mai adesea trebuie sa le programeze, fiindca cele mai multe vin din strainatate – din Elvetia, Franta, Germania, Japonia, chiar si de prin Australia -, de la ambasadori si oameni de cultura.

Ceea ce reuseste Mariana pe suprafata de cativa centimetri patrati este o imbinare dificila intre desen, grafica, pictura si tehnica coloristica. Aici important este detaliul.

Expresia ochilor, genele, unghiile unui copil, desenul de pe dosul unui potir, nervurile unei frunze, nuanta irisului, literele chirilice… Zeci, apoi sute si iarasi sute de amanunte, reduse la dimensiunile unui ac sau ale firului de par si repetate pe coaja unui alt ou. Mai mic sau mai mare.

De gaina sau de gasca, sau chiar pe coaja unui miniou, unul de prepelita. „Mai sunt multe alte dificultati. Unele la care nici nu te gandesti pana ce nu te lovesti de ele. Gandeste-te ca nu pictezi pe o suprafata dreapta. Suprafata curba a oului nu este o sectiune dintr-o sfera. Ar fi mai simplu sa pictezi pe o minge sau pe o bila.

La un ou, asa cum este el, tuguiat, mai rotund intr-o parte si mai putin in alta, imperfect si inegal, apar deformari ale chipului sau ale scenei reprezentate. Alungiri ciudate, aplatizari, lipsa de adancime si diferente de proportie, de te trezesti ca un ochi ajunge mai mare decat mana. Daca nu tii seama de asta, deformarile de perspectiva ar distruge orice imagine.

De aceea, nu vei putea face niciodata o pictura pe un ou cu un sablon, cu o copie la scara. Formele curbe sunt infinit mai dificil de stapanit. Nu se poate picta si desena absolut in nici un alt fel decat cu mana libera. Aici, doar imaginatia, ochiul si talentul tin loc de sablon”. De aceea, fiecare astfel de icoana ovoidala pictata de Mari este un unicat. Nu vei gasi niciodata doua la fel.

La fel cum nu vei afla asemanari intre „ouale cu broderie”, cele acoperite cu gaurele minuscule, ca o horbota de dantela, asternuta dupa desene ciudate, ca niste mici Fabergé-uri de culoare in relief si aur.

Ori intre „ouale jumatati”, pictate si pe interior si pe exterior si unde imaginea dinlauntrul oului este curbata exact invers, pe dos, dupa o tehnica uimitoare. „Eu n-am avut un maestru, n-am facut scoala de arta. Am invatat singura, cu ajutorul cartilor si al Celui de Sus. Asa am invatat si tehnicile de amestecare a culorilor, si ce fel de nuante acrilice sa folosesc, fiindca ele sunt mai bune, dar se usuca mai rapid si trebuie lucrate mai repede.

Cum se goleste un ou cu aer suflat prin seringa si de ce trebuie curbat acul seringii, cat trebuie sa le lasi la uscat, apoi de ce nu sunt bune pensule cu par de porc si se folosesc numai pensulele scumpe, cele din par de coada de veverita, pensule care nici nu se fabrica in Romania, sau cum se intinde foita de aur pe detalii si pe spatele oului.

Multe dintre acestea nu sunt scrise nicaieri si mi-au trebuit saptamani de chinuiala si chiar si niste lacrimi ca sa le aflu singura, gresind, repetand si iarasi gresind si iar luand-o de la capat. Asta e, ce sa-ti mai spun?”, surade frumos Mari, ridicand mainile intr-un gest cuminte si sfios, de copil mare. Asta este, intr-adevar, viata unei femei transcrisa delicat pe coaja fragila a unui ou…

Text: Adrian Ciltan; Foto: Octav Nitu, Dreamstime.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2