Andreea Banica, primul pictorial cu Sofia

Si cu toate astea ai facut operatia de cezariana…
Da, pentru ca nu mai rezistam. Mi-era frica, am avut candva un episod dureros in viata mea si de atunci nu mai suport durerea, iar doctorul ce sa faca?

Mi-a facut cezariana. Ce si-o fi spus? Asta e nebuna, e clar ca nu va suporta.

Si avea dreptate, ca doar sunt atatea femei care au nascut pe marginea drumului sau in padure sau in conditii grele, dar ce sa fac?

Eu una nu mai puteam. M-au anesteziat, am simtit cum imi amortesc picioarele si apoi corpul pana la talie si mi-a aparut zambetul pe buze. Eram fericita, radeam cu toata gura, asa cum ma stiti…

Si cum a fost cand ai adus-o acasa pe Maria Sofia? Apropo, cum ii spuneti?
Pe cerificatul de nastere scrie Maria Sofia Mitrea Banica…

Multe nume…
Da, asa e in familia asta a noastra. (rade) Dar ii spunem Sofia. Maria a fost numele mamei mele, in familia mea, fiind multe Marii. Si am vrut sa poarte un nume sfant, s-o sarbatoresc mereu, pen¬tru ca eu, de pilda, sunt mai sarbatorita de ziua numelui meu, decat la aniversare. De Sf. Andrei ma suna toata lumea, ma felicita, e foarte frumos.

Deci, cum a fost cand ai adus-o acasa?
Mi-a fost foarte frica. In spital am mai stat o zi in plus numai ca sa plec mai linistita. Si tot nelinistita am plecat… Pe drum eram preocupata sa stea copilul bine, sa nu fie prea mult aer conditionat in masina. Apoi am ajuns acasa si m-a cuprins o tristete… Nu stiam ce avea sa mi se intample de acum incolo, nu stiam daca voi fi pre¬gatita sa cresc un copil…

Toata lumea ma vedea ca sunt deprimata, iar eu nu intelegeam de ce sunt asa. Cand am venit acasa, erau prietenii la noi, nasii, vecinii. M-au intampinat cu sampanie, iar eu ma intrebam tot timpul: si acum, eu ce o sa ma fac? Ce trebuie sa fac? Incet, incet, insa, am inceput sa ma descurc, mi-au trecut starile de indoiala si m-am mai relaxat, dar a durat vreo doua saptamani… Primele nopti au fost cumplite.

Nu puteam sa dorm. Eram in alerta la fiecare scancet al copilului. (Nici acum nu pot…) Soacra mea mi-a spus sa ma duc in camera mea, sa-mi pun dopurile in urechi si sa dorm, pentru ca altfel nu voi mai fi in stare de nimic. Si asa am facut, mai cu seama ca si Lucian a insistat.

Lucian este un barbat extraordinar. Nu este egoist, asa cum sunt multi barbati. Ma iubeste si face totul pentru mine: eu sa dorm, eu sa fiu bine, eu sa nu ma stresez…. Si tin minte, sa stii, prima noapte dormita de la cap la coada. A doua zi am fost alt om. Asa mi-am revenit.

Nu numai ca ti-ai revenit, dar esti inapoi pe scena! Atat de repede! De ce? Ma asteptam sa stai mai mult acasa…
Nu mai pot demult sa stau acasa. Dinainte de a naste. M-am intors, pentru ca asta este viata mea… Nu ca nu as vrea sa stau cu copilul acasa, doar asta fac, este cel mai frumos sentiment posibil, dar stau acasa de luni de zile si acum trebuie sa ma intorc. Imi doresc sa ies pe scena, sa ma exprim.

Am nevoie de asta. Si, desigur, daca as fi putut sa-mi alaptez copilul mai mult, alta ar fi fost situatia. Din pacate, nu a fost sa fie.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3