Acuzată că își răsfață copilul, o mămică a dat un răspuns emoționant

„Daca ai sti…”

Cand un strain i-a spus lui Kelly Dirkes ca isi va rasfata bebelusul daca il va tine in brate in timp ce isi facea cumparaturile, mamica a decis sa nu ii raspunda cu un comentariu trufas ci in schimb a ales o tacere demna de o mamica.

In aceeasi zi, mamica a facut o postare pe Facebook, care a ajuns la peste 81.000 de reactii.

Postarea este scrisa pe un ton foarte calm dar dojenitor la adresa persoanelor care cred ca pot sti totul despre o persoana la prima vedere.

Este insa ceva mai mult cu aceasta postare decat pare la prima vedere.

Este un testament al efortului pe care il creaza dragostea. Demonstreaza puterea pe care o are, dragostea de mama, arata rezistenta, anxietatea, frica si speranta care uneori pare ca palesc in fata obstacolelor de zi cu zi care apar atunci cand ai copii si cum toate acestea se domolesc in inima si in bratele confortabile ale mamei.

Iata cum isi incepe aceasta mamica scrisoarea pe Facebook:

„Draga femeie din magazinul de cumparaturi,

Nu este prima data cand aud „o sa il rasfeti”. Esti convinsa ca fetita mea nu va invata sa fie „independenta”. Ti-am zambit, am sarutat-o pe frunte si am continuat sa imi fac cumparaturile.

Daca ai sti ce stiu eu….

Daca ai sti ca si-a petrecut primele 10 luni din viata complet singura intr-un patut de metal complet steril, fara nimic ce sa o poata consola decat degetelul pe care il baga in gurita si il sugea.

Daca ai sti cum arata privirea ei in momentul in care cei de la orfelinalt mi-au dat sa o tin in brate pentru prima data – momente efemere de serenitate amestecate cu pura teroare. Nimeni nu o tinuse in brate niciodata pana in acel moment si nu stia ce sa faca…

Daca ai sti ca statea in patutul ei si nu plangea niciodata pentru ca pana in acel moment, nimeni nu a raspuns la plansetele ei.

Daca ai sti ca anxietatea era o componenta obisnuita a zilelor sale, alaturi de faptul ca se lovea singura cu capsorul de barele de metal ale patului si se lega singura pentru a simti o mica urma de confort.

Daca ai sti ca bebelusul pe care il port in brate este sfasietor de  „independent” si daca ai sti cate minute, ore, zile, saptamani si chiar ani vom petrece incercand sa ii scoatem din cap partile care striga „trauma” si „nesiguranta”.

Daca ai sti ce stiu eu…

Daca ai sti ca acel bebelus acum scanceste cand este lasat din brate si nu atunci cand este luat in brate asa cum facea la inceput.

Daca ai sti ca acel bebelus „canta” cat poate ea de tare dimineata si dupa somnul de pranz pentru ca stie ca sunetele ei vor aduce pe cineva care o va lua din patut si ii va schimba scutecul.

Daca ai sti ca acum acel bebelus este leganat in bratele mamei sau ale tatalui sau inainte de culcare si nu mai este nevoita sa se legene singura.

Daca ai sti ca acel bebelus a facut pe toata lumea sa izbucneasca in lacrimi in ziua in care a cerut alinare fara sa fie incurajata sa o faca.

Daca ai sti ce stiu eu…

Sa imi „rasfat bebelusul” este cea mai importanta slujba pe care o voi avea vreodata si este un privilegiu pentru mine. O voi purta in brate un pic mai mult sau pana cand imi va permite ea, pentru ca ea abia acum invata ceva ce ceilalti bebelusi stiu din clipa in care s-au nascut:  ca este in siguranta, ca apartine si ca este iubita.

Daca ai sti….”

Ce ar mai fi de adaugat la aceasta scrisoare minunata este ca bebelusul Grace s-a luptat inca de la nastere cu o multime de probleme de sanatate diagnsoticul medicilor fiind „soc spetic, insuficienta multipla de functionare a organelor, stare critica”, la care mai tarziu s-a adaugat si diagnosticul de coagulare intravasculara diseminata, pe scurt o problema de coagulare a sangelui.

Familia Dirkes mai are 2 fetite, ambele cu Sindrom Down, pe Maggie si pe Charlotte, pe care au adoptat-o dintr-un orfelinat din Rusia, in ciuda diagnosticului de Sindrom Down pe care il avea.

Sursa: aplus.com
Foto: 123rf.com
Text: Simona David