Cele mai frumoase poezii pentru mamă

Pentru orice om, mama este ființa cea mai dragă din lume. Nu există suficiente cuvinte pentru a defini dragostea pe care mamele ne-o poartă, dar le putem aduce un omagiu emoționant printr-o poezie.

Iată o selecție inedită cu unele dintre cele mai frumoase poezii pentru mamă:

• Mama  – George Coșbuc

În vaduri ape repezi curg

Şi vuiet dau în cale,

Iar plopi în umedul amurg

Doinesc eterna jale.

Pe malul apei se-mpletesc

Cărări ce duc la moară

Acolo, mamă, te zăresc

Pe tine-ntr-o căscioară.

Tu torci. Pe vatra veche ard,

Pocnind din vreme-n vreme,

Trei vreascuri rupte dintr-un gard.

Iar flacăra lor geme:

Clipeşte-abia din când în când

Cu stingerea-n bătaie,

Lumini cu umbre-amestecând

Prin colţuri de odaie.

Cu tine două fete stau

Şi torc în rând cu tine;

Sunt încă mici şi tată n-au

Şi George nu mai vine

Un basm cu pajuri şi cu zmei

Începe-acum o fată,

Tu taci ş-asculţi povestea ei

Şi stai îngândurată.

Şi firul tău se rupe des,

Căci gânduri te frământă

Spui şoapte fără de-nţeles,

Şi ochii tăi stau ţântă.

Scapi fusul jos; nimic nu zici

Când fusul se desfiră…

Te uiţi la el şi nu-l ridici,

Şi fetele se miră …

O, nu! Nu-i drept să te-ndoieşti!

La geam tu sari deodată,

Prin noapte-afară lung priveşti –

„Ce vezi?  întreab-o fată

„Nimic… Mi s-a părut aşa!

Şi jalea te răpune,

Şi fiecare vorbă-a ta

E plâns de-ngropăciune

Într-un târziu, neridicând

De jos a ta privire:

„Eu simt că voi muri-n cuând,

Că nu-mi mai sunt în fire…

Mai ştiu şi eu la ce gândeam?

Aveţi şi voi un frate…

Mi s-a părut c-aud la geam

Cu degetul cum bate

Dar n-a fost el!… Să-l văd venind,

Aş mai trăi o viaţă.

E dus, şi voi muri dorind

Să-l văd o dată-n faţă.

Aşa vrea poate Dumnezeu,

Aşa mi-e datul sorţii,

Să n-am eu pe băiatul meu

La cap, în ceasul morţii!

Afară-i vânt şi e-nnorat,

Şi noaptea e târzie;

Copilele ţi s-au culcat –

Tu, inimă pustie,

Stai tot la vatră-ncet plângând:

E dus şi nu mai vine!

Ş-adormi târziu cu mine-n gând

 Ca să visezi de mine!

• Cea mai scumpă de pe lume – Nichita Stanescu

Spune-mi care mama-anume

Cea mai scumpă e pe lume?

Puii toți au zis de păsări,

Zarzarii au zis de zarzari,

Peștișorii, de peștoaica,

Ursuleții, de ursoaica,

Serpisorii, de șerpoaica,

Tigrisorii, de tigroaică,

Mânjii toți au zis de iepe,

Firul cepii-a zis de cepe,

Nucii toți au zis de nuca,

Cucii toți au zis de cuca,

Toți pisoii, de pisica,

Iară eu, de-a mea mămică.

Orice mama e anume,

Cea mai scumpă de pe lume!

• Mama – Nicolae Labiș

N-am mai trecut de mult prin sat și-mi spune

Un om ce de pe-acasă a venit

Cum c-a-nflorit la noi mălinul

Și c-ai albit, mamuca, ai albit.

Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnavă.

Eu nu știu cum să cred atâtea vești,

Când din scrisori eu văd precum matale

Din zi în zi mereu întinerești.

• Mi-e dor de trine, mamă – Grigore Vieru

Sub stele trece apa

Cu lacrima de-o samă,

Mi-e dor de-a ta privire,

Mi-e dor de tine, mamă.

Măicuţa mea: grădină

Cu flori, cu nuci şi mere,

A ochilor lumină,

Văzduhul gurii mele!

Măicuţo, tu: vecie,

Nemuritoare carte

De dor şi omenie

Şi cîntec fără moarte!

Vînt hulpav pom cuprinde

Şi frunza o destramă.

Mi-e dor de-a tale braţe,

Mi-e dor de tine, mamă.

Tot cască leul iernii

Cu vifore în coamă.

Mi-e dor de vorba-ţi caldă,

Mi-e dor de tine, mamă.

O stea mi-atinge faţa

Ori poate-a ta năframă.

Sunt alb, bătrîn aproape,

Mi-e dor de tine, mamă.

• De ziua mamei – Elena Farago

Eu nu sunt destul de mare

Ca să pot să-nvăț măcar

De pe carte o urare.

Și nu sunt destul de mare

Ca să-ți dau un dar.

Dar îți dau o sărutare,

Ici, pe obrăjor

Și pe mâna asta care,

Mă-ngrijește-n fiecare zi

Cu atâta dor!

Zile lungi și voie bună

Îți doresc eu mult,

Și mă rog de flori să-ți spună

Să mă ierți, mămică bună,

Că nu știu mai mult!

• Mama – Panait Cerna

Din varsta fericirii fara minte

Icone dragi mi-apar mereu-nainte

De lume răzlețită și sfioasă

În rama de salcâm zăresc o casă

Și-n casă, într-un colț întunecat,

Văd un copil, de mam lui certat.

Din toți câți trec, nu-i nimeni să-l aline

Și-adoarme-ncet copilul, în suspine

Dar peste noapte-o biruiește dorul

Și mama merge unde-i doarme-odorul

El simte cum s-apleacă peste dânsul

O umbră bună ce îi șterge plânsul.

De gâtul ei s-atârnă în neștire

Toți îngerii din ceruri îi sunt frați!

Învăluiți de-a candelei lucire,

Copil și mamă dorm îmbrățișați.

• Scrisoare mamei – Nicolae Labiș

În munţii noştri astăzi zăpezile torc leneş,

Izvoarele îngheaţă în clinchete subţiri,

Şi caprele de munte nervoase prin poiene-şi

Urmează-n taină calea iernaticei iubiri.

Cred că pe masă vinul aşteaptă-n adormire –

E vinul roş din care pe-atunci n-ai vrut să-mi dai,

În vremurile-acelea săpate-n amintire

C-o mamă grijulie şi-un băieţel bălai.

Oh, lumea cenuşire cum se spărgea deodată

Şi năvălea într-însa al datinei popor! –

Strălucitoare capre cu lâna colorată

Şi toboşari de basme săltând într-un picior.

Şi feţi-frumoşi cu stele de-oglinzi din tălpi în creştet,

Şi draci blajini, tot focul punându-şi-l în joc,

Şi ursul cu dairaua purtând cojocul veşted,

Şi dorul de pădure purtându-l în cojoc.

Sau clopoţeii molcomi cernuţi pe-ntreaga vale,

Care-aduceau colinde la noi în lung convoi,

Când ascultam la geamuri şi palma dumitale

Îmi mângâia obrajii îmbujoraţi şi moi.

Azi e la fel, şi vinul aşteaptă-n adormire;

M-aştepţi cu vinul roşu, voioasă să mi-l dai,

Dar sunt acum departe, privind în amintire

O mamă grijulie şi-un băieţel bălai.

Citește și: 7 povești scurte pentru adormit copiii

• Mama – Grigore Vieru

Foicică dulce poamă

Toată lumea are mama,

Melcul, iedul, ursulica,

Puiul cel de rândunică.

Fuge noaptea și dispare

La tot puiul bine-i pare

Că din nou e dimineață

Și-și vede mama la față.

• A venit aseară mama – Vasile Militaru

A venit aseară mama, din sătucu-i de departe,

Ca să-şi vadă pe feciorul, astăzi domn cu multă carte.

A bătut sfios la uşă, grabnic i-am ieşit în prag,

Mi s-a umezit privirea, de iubire şi de drag.

Sărutîndu-i mâna dreaptă, ea m-a strâns la piept sfioasă,

Şi întrebând-o câte toate, a intrat apoi în casă.

Înlăuntrul casei mele, câtă brumă am adunat,

Dă prilej ca biata mama, să se creadă-ntr-un palat.

Nu-ndrăzneşte nici să între, cu opincile-n picioare,

Şi cu multă grijă calcă, doar alături de covoare.

Eu o-ndemn să nu ia seama, şi să calce drept în lege,

Că doar e la fisu-n casă, nu e-n casa vre-unui rege.

Şi aia o fac să şadă, pe-un divan cu scoarţă nouă,

Mi-era dor de tine maică, ţi-am adus vreo zece ouă.

Niţel unt i-a colea-n traistă, nişte nuci, vreo două sute,

Şi cu ochii plini de lacrimi, prinse iar să mă sărute.

Poate mor că sunt bătrână, şi-aprins dorul să mă-ndrume,

Să mai văd odată maică, ce mi-e azi mai drag pe lume.

Caierul mi-e pe sfârşite, mâine poate-şi curmă firul

Şi-ntre patru blăni de scânduri, să mă cheme cimitirul.

Jale mi-i de voi măicuţă, şi visez chiar şi deşteaptă

Cum pe-o margine de groapă, bietul taică-tu m-aşteaptă

Tu cu dorul mamei în urmă, să te-aduni cu fraţi-acasă

Şi să-mparţi agoniseala, de pe urma ei rămasă.

Iară tu ca mai cu stare, decât fraţii tăi pe lume

Să iei casa-n care ţie, ţi-a fost dat să vii pe lume

Când şi când în miez de vară, sau de Paşti să vadă satul

Cum îmi vine ca-n toţi anii, la căsuţa mea băiatul

Şi-având tihnă şi-odihnă, la venire sau plecare

S-aprinzi şi la groapa maichii, cât-un pai de lumânare.

A tăcut apoi bătrâna, şi-a plâns mult cu lacrimi grele,

Ce curgându-i lin în poale, se-ntâlneau cu ale mele.

• Mamă de departe – Nichifor Crainic

Lângă lacul larg-înfiorat şi pal,

Te-am văzut în toamnă rămânând pe mal,

Profilată trist pe cerul sângeriu,

Printre foi căzute prea de timpuriu,

Cu năframa-n care căutai să-ngropi

Sfâşiatul suflet risipit în stropi,

Mamă de departe.

Şi de-atunci mereu

Lacrimile tale cad în gândul meu:

Frunze veştejite peste lacul pal

Turburându-i veşnic sfărâmatul val.

• M-a crescut mama în poală – Nina Casian

M-a crescut mama în poală

De la leagăn pân la școală.

Zile-ntregi și nopți de-a rândul

Mi-a vegheat somnul și gândul.

M-a-nvățat să gânguresc,

Să zic mama, să zâmbesc.

M-a-nvățat apoi prin casă

Primii pași până la masă.

M-a-nvățat să nu m-alint

M-a-nvățat să nu mint,

Să nu știu ce este frica,

Toate m-a-nvățat mămica.

Mamă bună, mama dragă,

Te-oi iubi o viață-ntreagă

Pentru tot ce ai făcut,

Pentru că tu m-ai crescut!

sursa foto – 123rf.com