1. Înainte ca soțul tău să se împăuneze cu „podoabele fiului vostru de-abia venit pe lume, să-i spunem că nou-născuții au încă în sistemul circulator hormonii materni – ceea ce la băieți se traduce prin mărirea testiculelor, iar la fetițe – prin umflarea labiilor.
2. Cu puține excepții, în primele zile, capul nou-născuților aduce întrucâtva a Oblio, având o formă cronică, indiferent dacă micuții au venit pe lume normal sau prin cezariană.
Zonele moi de la nivelul capului permit acestuia să ia forma canalului vaginal fără a se produce traume. Alte mici imperfecțiuni pot fi observate în primele zile – nasul poate părea lătăreț, din cauza poziției fetale, iar fluidele acumulate în țesuturi determină aspectul de „umflat la nivelul ochilor.
Dacă a fost adus pe lume cu ajutorul forcepsului sau al unui aparat pe bază de vacuum, nou-născutul poate prezenta vânătăi semnificative pe față.
3. Mulți nou-născuți pot prezenta o umflătură ca un neg pe buze, din cauza suptului prea viguros. La unii, e vizibil chiar după naștere, căci și intrauterin și-au supt degetele.
4. Bebelușul meu e prea agitat. După ce a petrecut luni întregi înghesuit în interiorul tău, are acum la dispoziție un spațiu semnificativ mai mare, dar pe care nu-l poate stăpâni. Cum nu are niciun control asupra noului sau mediu, devine agitat. Pe de altă parte, bebelușii cu ceea ce se numește ”reflexul Moro”, cunoscut și sub denumirea de ”reflex de speriere” – un automatism declanșat de o mișcare bruscă sau de un zgomot puternic. Nou-născutul își va întinde tot corpul, depărtându-și mâinile și picioarele, apoi își va aduce imediat brațele în poziția inițială, va strânge pumnii șiu va începe să plângă.
5. Bebelușii hrăniți la sân tind să mănânce mai des decât cei alimentați cu formulă, căci laptele matern se digeră mai repede, așa că ți se va părea că alăptezi încontinuu. Mai ales în primele luni, când ritmul de creștere este spectaculos. Imediat după naștere, nou-născuții pierd puțin în greutate, pierdere pe care o recuperează prin mese copioase.
La împlinirea vârstei de șase luni, un bebeluș sănătos își dublează practic greutatea de la naștere, ceea ce necesită un consum caloric foarte ridicat.
Între patru-șase săptămâni, este perioada când bebe pare cel mai înfometat, căci atunci crește semnificativ în greutate.
6. Căteodată, hormonii mamei cauzează și apariția unui miniciclu la nou-născut. Dacă vezi picături de sânge pe scutecul fetiței tale, aceasta este o posibilă cauză. Pentru a exclude alte riscuri, vorbește cu un neonatalog dacă picăturile de sânge sunt de un roșu aprins. Uneori, mamele confundă săngele cu urina închisă la culoare, din primele zile.
7. Se spune că mamele știu instinctiv de ce plânge copilul. Să fim serioși! Poate fi flămând, obosit, agitat de vreo vizită prelungită, sâcâit de gaze abdominale sau influențat de starea de tensiune din familie, mai ales dacă părinții sunt tipul anxios.
Se știu destul de puține despre plânsul bebelușilor și, mai nou, specialiștii ne consolează spunându-ne că cei mici mai plâng și ”pur și simplu”, așa cum și nouă, femeilor, ne este greu sa explicăm de ce ne trezim câteodată cu ochii în lacrimi, fără vreun motiv aparent.
8. Ați auzit și voi povești despre părinții care stau nopți întregi lânga patul copiilor, verificând periodic dacă mai respiră, nu?
Ei bine, vi se va întâmpla și vouă, indiferent cât de temeinic v-ați documentat înainte. Adevărul este că e absolut normal ca micuții să aibă respirația neregulată. Corpul uman este un mecanism tare complex și, deși formarea lui este aproape completă la naștere, multe dintre ”mecanisme” se reglează pe parcurs. Un moment de pauză în respirație poate fi semnul că diafragma (mușchiul care reglează respirația) se dezvoltă și că sistemul neurologic devine mai complex.
O pauză de 20 de secunde în respirația bebelușului se încadrează în limitele normale. O să observati că, după prima lună, pe la jumătatea celei de-a doua, mai precis, sunetele vor fi mult mai regulate.
Dacă vă sperie sindromul morții subite și din acest motiv vegheați bebelușul nopțile, țineți cont de faptul că este absolut interzis fumatul într-o casă cu bebeluș și că cel mic trebuie pus la culcare pe spate, fără niciun fel de jucărioare sau perne în pătuț, care l-ar putea sufoca sau accidenta.
9. Pielea bebelușilor nu este rozalie și perfectă. Cei pe care-i vedeți prin filme sau prin reclame au ajuns deja la vârsta de trei-patru luni.
Pe când cel mic ”locuia” în interiorul tău, pielea lui era protejată de lichidul amniotic și de vernix. Odată ce vine pe lume, pielea intră în contact cu aerul și se deshidratează mult mai ușor. Descuamările, petele pe anumite porțiuni ale corpului, înroșirea, micile bubițe roșii sunt normale. Trebuie totuși raportate pediatrului, pentru a se exclude ipoteza vreunui stafilococ, a insuficienței respiratorii sau a suferinței cardiace.
10. Bebelușii strănută într-un efort de a-și elibera căile respiratorii, în care se acumulează parf si alte particule sau care sunt presate în timpul alăptatului, când nasul copilului este turtit de sân.