Mi-am dorit dintotdeauna o familie ca la carte cu copii si o atmosfera calda, de care eu nu prea am avut parte. Asa ca am ramas insarcinata la 1 an dupa nunta.
Dupa o perioada lunga de tratamente, cand nu mai aveam nici o speranta ca o sa mai am copil (am renuntat si la medicatie), minunea s-a intamplat.
Povestea mea,din pacate este trista...totul a inceput in luna mai 2005, cand am ramas insarcinata chiar de ziua mea.
Aveam 20 de ani cand am ramas insarcinata cu Laura. A fost cea mai fericita zi din viata mea. Am avut o sarcina foarte usoara, fara greturi, fara sa iau in greutate.
S-a intamplat ca in toamna anului 2006...o farama de viata sa se aciuiasca la mine in uter chiar de ziua taticului ei pe 16 noiembrie, iar dupa cateva saptamani primul semn al existentei ei se evidentia in culoarea rosie a celor doua liniute ale testului de sarcina‚ pe care mamica l-a facut la ora 3 noaptea.
A fost odata, dar nu chiar asa demult, un baiat si o fata care traiau in lumi diferite, nu s-au cunoscut pana intr-o seara de vara…cand s-au inalnit intamplator pe o terasa…
De ceva vreme avem un vecin nou. Este o persoana cam de varsta bunicilor si care iubeste copiii. Intr-o zi s-a simtit dator sa o abordeze pe fetita mea care isi facea de lucru prin gradina alaturi de bunica.
Ma numesc Oana, am 24 de ani, si sunt mandra mamica a unui baietel in varsta de un anisor si doua luni, pe nume Danut (Mihai-Daniel). Am vrea sa va spunem povestea noastra si sa va impartasim si voua din aceasta bucurie.
Cand auzim expresia „copii neglijat“, ne gandim la cei abandonati. Ne e greu sa admitem ca poate noi avem unul acasa.
In primii ani de viata, copilul asimileaza si utilizeaza experienta traita pana in acel moment, in functie de stilul de viata pe care-l duce. Iar mama joaca cel mai important rol in aceasta „piesa“.
Cand Andrei avea aproape trei anisori, stia deja ca se apropia ora de nani (intotdeauna il anuntam cu o jumatate de ora inainte), dar exact cand era pe terminate acea jumatate de ora isi gasea ceva foarte important de facut: joaca cu masinutele, robotii sau orice altceva mai interesant.
Nici nu stiu cum sa incep povestea mea, dar am sa va spun pe scurt...ca nici un doctor nu mai imi dadea sperante ca as putea ramane insarcinata.
De Revelion, in 2007, eu si sotul meu ne-am pus amandoi o dorinta: de a avea un copil in acel an. Intre timp, am schimbat un loc de munca cu altul, mult mai solicitant ,dar mai bine platit!
De cand ma stiu am avut o silueta de invidiat. Am facut si sport de performanta, dar am avut si o alimentatie echilibrata. Dar de cand am ramas insarcina, parca am devenit cu totul alt om.
Intr-o seara, in luna august, am facut testul de sarcina...nu mai aveam rabdare sa astept pana a doua zi dimineata cand, in mod normal, asa se facea.
Hai sa recunoastem: toti cei care suntem parinti stim ca la capitolul dulciuri exageram: copiii nostri mananca mult mai mult zahar decat ne-am dori.
Nimeni pe lumea asta nu a saracit daruind. Daca vrei sa ai un copil generos, fii tu primul lui exemplu. Invata-l ce inseamna sa daruiesti, sa fii tolerant, sa te pui in locul celuilalt.
Buna! Ma numesc Adriana, iar in urma cu 2 luni si jumatate am dat nastere unui baietel minunat. Nasterea a fost foarte dificila, iar travaliul a durat 3 zile.
A fost odata ca niciodata ca de n-ar fi nu s-ar povesti, o fetita care credea cu ardoare in Mos Craciun si in existenta lui, indiferent de ce ar fi zis altii. Cu timpul fetita a crescut, a devenit femeie si s-a casatorit cu printul visurilor ei.
Sunt o mamica tanara, de 27 de ani si am un baietel de 4 luni jumatate! Sunt casatorita de aproape 2 ani si cea mai mare bucurie a casniciei mele este Alexandru, care s-a nascut pe data de 5 noiembrie 2007, o zi tare frumoasa pentru acea perioada.