Copil responsabil pare o contradictie intre termeni. Dar oare nu tocmai faptul ca nu sunt constienti de consecintele actiunilor lor si nu sunt responsabili defineste un copil?
Mai mult ca sigur va amintiti schita Domnul Goe. Cand ati citit-o sau ati vazut ecranizarea, ce-ati spus? Nu poti sa lasi un copil sa ajunga in halul acela! Dar al vostru cum e?
De cele mai multe ori, familia tolereaza agresivitatea copilului pana in jurul varstei de 4 ani.
Nu putem spune ca, daca un copil nu ajunge sa se dezvolte la timp, este un copil cu deficit de dezvoltare, dar putem sa incepem sa-l ajutam sa atinga aceste repere lucrand cu el.
De pe strada, din parc sau chiar din familie, copilul de aceasta varsta experimenteaza foarte multe dintre obiceiurile proaste observate la cei din jur sau le „inventeaza“ pe ale sale proprii.
Pedepsele si amenintarile, mita si recompensele – ei bine, nimic din toate acestea nu tin la aceasta varsta.
Ingrijorata, o mamica imi spunea la cabinet ca baietelul ei de aproape trei ani a inceput sa minta.
Balbismul (balbaiala) este o tulburare functionala motorie care are la baza dissinergia musculaturii care participa la actul vorbirii si al respiratiei.
Suprasolicitarea, schimbarile majore in familie, agresiunea altora asupra lui, dificultatile de invatare, programele tv, video cu continut violent – acestea sunt potentialele motive pentru care un copil poate deveni agresiv.
De multe ori, probleÂme grave de comportament sunt ignorate, din blanÂdetea sau neÂpriÂceperea parintilor, fiind trecute cu vederea, sub pretextul-scuza: e doar rasfatat.
Este greu sa iti disciplinezi copilul fiind ferm si bland in acelasi timp, fara sa iti pierzi calmul si fara sa simti ca ai pierdut lupta.
Fiecare copil este unic in ritmul sau de dezvoltare. Experienta pe care am capatat-o cu primul copil ne ajuta sa nu repetam greselile facute cu el si la urmatorul, ceea ce creeaza pentru acesta un anume avantaj.
De ce bazaie copiii, de ce fac crizele de plans, de nervi, cum spun unii? Pentru ca merge. Este mai eficient decat sa vorbeasca si mult mai rapid sa obtii ceea ce vrei calcand nervii parintilor.
Fricile copilului sunt norÂmale, dar fiecare parinte si-ar dori sa isi fereasca micutul de asemenea tulburari. Se pare ca cea mai eficienta cale este de a-l invata pe copil sa faca fata acestora.
Un copil de 1 an nu are formate conceptele de comportament “bun” si “rau”, dar poti sa incepi prin a contura pentru nivelul lui de intelegere ceea ce este bun si gresit in comportamentul lui si al celorlalti inca de acum.
Nu isi asteapta randul la tobogan, nu are rabdare cand trebuie sa stam sa asteptam la doctor sau la magazin, cand fac eu cumparaturi, cand mergem la o cofetarie, pana ne aduce prajiturile, ce sa mai vorbim sa mergem cu el la un restaurant…
Nu mai vreau iaurt cu capsuni, vreau cu piersici! Esti la magazin, in fata raftului cu iaurturi. Il intrebi: “De care luam?”, iar el raspunde: “cu capsuni”. “Mai vrei si altul?”
Am un baietel in varsta de 1 an si 6 luni si de curand am observat ca principala lui distractie este sa loveasca (mai ales pe mine, dar si pe altii din familie). Nu stiu de unde a vazut, el crede ca e joaca, pot sa-i spun cu frumosul sau urat, tot nu ma asculta, dar ma sperie faptul ca vine vremea buna si nu-l voi putea duce intre copii de teama sa nu-i loveasca.
Se „prosteste“ si pare ca vrea doar sa fie bagat in seama, iar uneori chiar te enerÂveaÂza. Dar nu ii interÂzice sa o mai faca: i-ai taia posibilitaÂtea de a se amuza si de a se exprima liber.
Copiii nu isi pot exprima direct gandurile si emotiile, o fac de cele mai multe ori indirect, prin comportament, atitudine. Exista totusi modalitati ocolitoare de a face copiii sa spuna ce au pe suflet - de exemplu, prin “jocul de-a povestea”.