Toata lumea a auzit despre drepturile copiilor. Toata lumea a auzit de indatoririle parintilor. Toti avem o serie de drepturi si indatoriri. Si stim ca drepturile sunt importante, ele regleaza si reglementeaza modul in care traim noi in societatea careia ii apartinem si, implicit, respectul pe care ni-l acordam unii altora.
Oferiti inainte de a cere de la partener – si nu ca sa il faceti pe partener sa se simta obligat, dator, ci pentru ca, facand lucruri pentru celalalt, nu ii oferiti doar lui, ci in primul rand tot voua, investind in relatia voastra.
Orice relatie are suisuri si coborasuri, nu e un lucru nou pentru nimeni. Nou este insa atunci cand ni se intampla, deoarece un coboras ne ia aproape intotdeauna prin surprindere.
Cred ca stiti si voi ca pentru noi, copiii, viitorul e ceva abstract. Pentru noi, chiar si ziua de maine poate parea foarte departe.
Odata ce s-a nascut al doilea copil, incepe sa se faureasca fir cu fir, parca de la sine, relatia dintre nou nascut si fratele mai mare, prototipul pentru mai tarziu al relatiilor sociale, extrafamiliale.
Obiectiv: invatam sa comunicam adevarat, adica respectand principiile comunicarii eficiente. Macar o parte din ele.
Daca as fi fost pusa sa imi fac o lista de dorinte formata din 3 lucruri (asa cum face pestisorul de aur), as fi spus sanatate pentru mine si ai mei, minte multa si o relatie fericita.
As fi inceput lista mea de dorinte spunand ca ea trebuie ajustata tinand cont de criza, dar asa de multa lume vorbeste despre ea, ca m-am saturat.
L-am intrebat pe fiul meu ce isi doreste pentru noul an. Si el, la randul lui, m-a intrebat - adica un cadou?
Nu puteti da inca vina pe frig, chiar daca zilele se mai micsoreaza. Profitati de toamna si jucati-va cu ea - cu frunzele, cu castanele, cu ghindele.
Concediul s-a terminat. Ce facem acum? Depresie, desigur! Bine, nu chiar depresie, dar cateva simptome ne vor incerca. Si nu vorbesc aici doar de tristete, care e fireasc`, mai ales dac` am petrecut bine.
Rezolvarea conflictelor, negociere, comunicare eficienta... Notiuni care ne duc cu gandul la organizatii, psihologie... Insa, atunci cand ati auzit aceste cuvinte, v-ati gandit vreodata la "cuplu"?
Eu imi iubesc foarte mult ambii parinti, dar cand vad ca ei se razboiesc pentru iubirea mea, nu pot sa nu ma folosesc de competitia dintre ei...
Exista multe mituri in legatura cu relatiile de cuplu si casatoria. Femeile si barbatii vin sau intra intr-o relatie cu un set de credinte, nevoi, dorinte, asteptari si cereri care de cele mai multe ori sunt neexprimate.
In ultima vreme, multe cupluri merg la psiholog si incearca sa faca terapie de cuplu (gest salutar), deoarece partenerii realizeaza ca punctele de vedere diferite la care s-a ajuns in acel moment al casniciei lor risca sa duca la un deznodamant nefericit in ceea ce priveste relatia.
Nu exista iubire acolo unde exista teama. Nu exista dragoste fara echilibru emotional si capacitatea de a comunica despre ceea ce simtim, ceea ce vrem. Exista in aceste cazuri numai un atasament disperat de partenerul de cuplu, care creeaza relatii distructive.
Indiferent daca sunt casatoriti sau nu, cei doi parinti trebuie sa-si creasca impreuna copiii.
Este dreptul meu sa imi cunosc rudele. Chiar daca parintilor mei nu le place de cineva din familie, acea persoana va continua sa existe in arborele meu genealogic.
Cand iti cauti si gasesti un partener, nu pierde din vedere finalitatea acestui joc - sa aveti impreuna o relatie.
Pentru a fi un bun parinte trebuie in primul rand sa vrei sa fii parinte. Biologic, majoritatea dintre noi putem fi parinti. Dar se pare ca nici biologicul, nici dorinta de a fi parinti nu sunt suficiente pentru a ne face parinti buni pentru copiii nostri.