Povestea noastra incepe in anul 2003, cand aveam doar 15 ani. Atunci l-am cunoscut pe cel care azi imi este sot. La numai 2 ani de relatie, si aia la distanta deoarece eram din orase diferite, am ramas insarcinata.
Povestea noastra incepe cand mami a zis ca trebuie sa ii mai faca o surioara sau un fratior Ioanei, sora mea mai mare si... zis si facut. Dupa o luna de incercari am inceput sa imi fac simtita prezenta pe cand mami era la cumparaturi.
Mihnea este baietelul meu de 1 an si 11 luni. Sunt mandra de el in orice situatie si tot ce ii spun intelege ca un om mare. Iubeste animalele si in special catelusii.
Acum un an mami va povestea despre nasterea mea. Iata ca am crescut si acum, la 1 an si 3 luni va pot impartasi impresii despre primul meu an de viata.
Am sa va povestesc etapele cele mai importante prin care a trecut pana acum cel mai frumos, mai istet, mai dulce, mai haios copil din lume.
Povestea noastra incepe in 2000, intr-o zi frumoasa de iulie, cand ne-am casatorit. Aveam vise mari, planuri, viitorul ne zambea si noi abia il asteptam.
Nu pot sa spun ca am doar o amintire frumoasa despre copilul meu. De la nasterea lui, tot ceea ce face si tot ceea ce are legatura cu el reprezinta o amintire extraordinara pentru mine.
Biancai ii plac foarte mult cartile. In timpul sedintei noastre foto de la magazinul Vip Bebê, printre obiectele ei preferate s-au numarat carticelele din care mami i-a “citit” cate ceva.
Ne-am casatorit pe 1 iunie 2002, la inceput ne feream sa vorbim despre faptul ca vrem copii...cred ca vroiam sa mai copilarim avand doar 21 de ani.
In primul an copiii evolueaza spectaculos: vazul, auzul, motricitatea - totul se dezvolta acum. De la luna la luna, micutul care vedea lumea nu mai departe de 20-30 de cm si in ceata devine un omulet capabil sa faca o multime de lucruri.
Am 28 de ani. Eram de 7 ani impreuna cu prietenul meu si ne doream mult un copil, dar vroiam ca el sa se nasca intr-o familie, asa ca primul nostru pas a fost sa ne casatorim.
Povestea mea incepe in urma cu 8 ani, pe cand eu eram o proaspata adolescenta ce intra pe portile liceului, entuziasmata si fara sa isi inchipuie ca in acel liceu se va indragosti pentru prima si ultima oara.
Gandul de a avea un copil imi venise pana acum un an si jumatate de mai multe ori, dar nu s-a putut din diferite motive: trebuia sa imi termin facultatea, vroiam sa ma bucur de cativa ani de casnicie doar in 2, adica eu si sotul, etc.
O noua luna, o noua etapa, noi schimbari... De la alimentatie la achizitiile psihomotorii, la toate capitolele avem noutati.
Ma numesc Ciorei Mihai, sunt din Bucuresti si am 9 ani. Vreau sa va spun o poveste trista care s-a intimplat imediat dupa ziua mea, nu imi doream sa primesc un asa cadou.
La sase luni, aveam 72 cm si 9 kg. Ne-a iesit un dintisor si scoatem tot felul de silabe, “ba-ba-ba” fiind cel mai nou refren.
Cand am ramas gravida cel mai greu a fost sa le dau vestea parintilor mei. Stiam ce vor gandi, nefiind casatorita, vestea va cadea ca o bomba.
Buna, numele meu este Melinda, as dori sa va impartasesc cea de-a doua sarcina a mea, fetita Hanna are acum 4 luni si o saptamana. A fost o sarcina foarte grea inca de la inceput, cu sangerari.
Am 2 copii: Madalina si Victor, amandoi nascuti in Canada. Aceasta este, pe scurt, povestea nasterii, care nu mi-a fost tare usoara. Este de fapt un mail pe care l-am trimis unei prietene dupa nastere si pe care vi-l trimit si voua.
Ma numesc Erzsi Iacob si am o fetita pe nume Bianca-Stefania de 7 luni. Povestea sarcinii mele a inceput in decembrie 2007, cand am aflat ca sunt insarcinata. Cu toate ca ne-am protejat, nu stim cand si cum dar s-a intamplat minunea.