Copiii nu au cum să își dea seama singuri că nu văd bine, și chiar dacă nu văd prea bine, pe ei oricum nu îi deranjează acest lucru, au treburi mai importante – să se joace, de exemplu. Iar ochelarii chiar îi incomodează la joacă, transpiră și alunecă, îi mai apasă și pe nas și trebuie
„Nuuu, nu vreau rosii!“, „Urasc mazarea, ia-o de aici!“, „Ciuperci? Vai, imi vine sa vomit de la ele!“, Morcovi? Cah!“… Si am putea continua mult si bine…