Ma numesc Daivam Florian si am 7 luni. De curand am descoperit lumea, cu tot ceea ce o inconjoara. Imi place sa ma rostogolesc, sa ma joc, sa ating lucrurile, sa le simt forma si sa le gust.
Baietelul meu, Florian, la varsta de sase saptamani a facut o complicatie la plamani care ne-a tinut la reanimare (cu masca de oxigem pe fata) timp de 10 zile. Niciun medic nu a stiut sa ii puna clar un diagnostic, cert este ca trebuia sa fim cu ochii pe el 24 de ore din 24, sa nu cumva sa se asfixieze.
Florian a ales sa vina cu o saptamana mai devreme decat era preconizat. Fiind la prima nastere, nu prea mi-am dat eu seama de ce se intampla cu adevarat in momentul in care mi s-a rupt apa...sau mai bine zis...nu vroiam sa realizez...lucrul acesta se intampla la 3.25 dimineata.
Eram in vizita la bunica mea si cand sa ne luam "la revedere", Florian, baietelul meu care atunci avea 3 anisori, observa ca bunica mea are probleme cu dantura (ii lipsea un dinte din fata).
Florian nu vroia sub nicio forma sa doarma singur in patut, desi patutul era lipit de patul nostru. Si...i-a venit lui tati ideea solutiei salvatoare!
Eram la cumparaturi cu sotul si cu baietelul meu, Florian, intr-un supermarket. La un moment dat pe langa noi trece un domn (aflat si el la cumparaturi), care....nu avea podoaba capilara.