Sunt mamica unei fetite de 10 luni din Drobeta-Turnu-Severin, care se numeste Raisa Mihaela Damian. Eu si tati ne-am casatorit in 2003 si nu ne-am propus sa avem imediat copii. Pe atunci aveam alte prioritati cum ar fi: un serviciu mai bun, o casa pentru viitorul nostru si asa mai departe.
Cand eram in timpul liceului am aflat intamplator ca nu voi putea avea copii...Am plans nopti in sir, era poate cea mai mare pedeapsa care o puteam primi. Ma uitam la copii din carucior si tanjeam la gandul ca mi-as dori sa am copilul meu.
Eu si sotul meu formam un cuplu de mult timp. Cand am inceput sa iesim impreuna eu eram in clasa a IX-a semestrul 2, iar el a X-a. Si timpul a trecut fara sa ne dam seama.
Inca dinainte de a fi casatorita mi-s-a adus la cunostinta la un control de rutina ca nu voi putea ramane insarcinata niciodata.
Am fost de Revelion la niste prieteni in Vatra Dornei in anul 2006- 2007, unde ne-am simtit foarte bine. Gazda ne-a urat la plecare sa ne intoarcem si anul urmator, dar sa fim trei atunci, sau patru. Am considerat ca a glumit si nu am bagat in seama.
As vrea sa va impartasesc o farama foarte importanta din viata mea. Povestea incepe asa: eram casatorita de 1 an si incercam sa am un copil. Si eu si sotul meu am facut toate analizele posibile pentru a ne asigura ca suntem sanatosi si nu exista nici un motiv pentru care sa nu raman insarcinata.
"Voi sunteti in secolul vitezei!", ne spunea mama mea adeseori...De ce? Pai... am doar 21 de ani...neimpliniti... Anul trecut, in luna martie l-am cunoscut pe Decebal, sufletul meu pereche... Pot spune ca a fost dragoste la prima vedere. Spre norocul meu, nici eu nu i-am fost indiferenta.
S-a intamplat acum 3 ani si o luna, cand am aflat ca am ramas insarcinata facandu-mi testul. A doua zi, ca sa fiu sigura am fost la doctor sa imi confirme. Si totul a iesit pozitiv.
Eram in anul 4 la Facultatea de Teologie Ortodoxa, specializarea Teologie Litere, lucram din greu pentru licenta, examenele restante si imi facusem planuri pentru a pleca sa muncesc in USA.
Am avut o afacere pentru care am muncit din greu. Cand au inceput sa se vada rezultatele, asociatul meu a luat-o razna. Intr-o saptamana nu mai aveam nimic. Si eu si sotul meu eram coplesiti.
Eu si sotul meu ne-am cunoscut la sfarsitul facultatii, cu toate ca frecventam aceleasi cursuri dar la sectii diferite. Ne-am cunoscut, ne-am placut, au urmat doi ani de cunoastere si ne-am casatorit.
Se spune ca fiecare suflet are o poveste a sa. Si ca toate gandurile, sentimentele, iubirea noastra se aduna intr-un colt al sufletului. Oameni, zambete, lacrimi, iubiri...
Ca orice poveste si povestea noastra incepe cu...A fost odata ca niciodata o fetita mica ce visa mult...visa la ziua in care va imbraca o rochie alba de mireasa, visa la ziua in care va simti un bebelus crescand in ea, visa la ziua in care, copilul va face primii pasi, va spune primele cuvinte...
Aceasta sintagma s-a dovedit a fi inca o data valabila si in cazul meu. Ma numesc Ioana si am 32 de ani. M-am casatorit in 1999 cu barbatul vietii mele. La trei luni de la casatorie ii dadeam vestea ca am ramas insarcinata.
Ma numesc Oana, am 24 de ani, si sunt mandra mamica a unui baietel in varsta de un anisor si doua luni, pe nume Danut (Mihai-Daniel). Am vrea sa va spunem povestea noastra si sa va impartasim si voua din aceasta bucurie.
Nici nu stiu cum sa incep povestea mea, dar am sa va spun pe scurt...ca nici un doctor nu mai imi dadea sperante ca as putea ramane insarcinata.
De Revelion, in 2007, eu si sotul meu ne-am pus amandoi o dorinta: de a avea un copil in acel an. Intre timp, am schimbat un loc de munca cu altul, mult mai solicitant ,dar mai bine platit!
Era o zi minunata de toamna, cand m-am decis sa imi fac un test de sarcina la insistentele verisoarei mele. Povestindu-i de schimbarile din corpul meu era sigura ca sunt insarcinata.
Nu va pot spune decat ca s-a implinit o minune in familia mea. In 2005 am pierdut o sarcina in 5 luni si jumatate (o fetita), mi s-a spus ca nu voi mai avea copii, dar nu m-am dat batuta si am plecat sa caut ajutor, sa fac tratament si sa raman din nou insarcinata.
Da. Este adevarat . In viata se intampla minuni cred ca atunci cand ne asteptam mai putin... Ne-am casatorit in vara lui 2003; eram tineri , veseli, fara griji.