Ma numesc Denis Robert-Cristian, un grasunel de 5 saptamani si 5.300 grame. Denis, ca asa a vrut tati, Robert, ca asa a vrut mosicul si Cristian, ca asa a vrut mosica.
Mihnea este baietelul meu de 1 an si 11 luni. Sunt mandra de el in orice situatie si tot ce ii spun intelege ca un om mare. Iubeste animalele si in special catelusii.
Acum un an mami va povestea despre nasterea mea. Iata ca am crescut si acum, la 1 an si 3 luni va pot impartasi impresii despre primul meu an de viata.
Am sa va povestesc etapele cele mai importante prin care a trecut pana acum cel mai frumos, mai istet, mai dulce, mai haios copil din lume.
Povestea noastra incepe in 2000, intr-o zi frumoasa de iulie, cand ne-am casatorit. Aveam vise mari, planuri, viitorul ne zambea si noi abia il asteptam.
Nu pot sa spun ca am doar o amintire frumoasa despre copilul meu. De la nasterea lui, tot ceea ce face si tot ceea ce are legatura cu el reprezinta o amintire extraordinara pentru mine.
Ma numesc Ciorei Mihai, sunt din Bucuresti si am 9 ani. Vreau sa va spun o poveste trista care s-a intimplat imediat dupa ziua mea, nu imi doream sa primesc un asa cadou.
Dupa 8 ani de cand am nascut primul copil, iata ca minunea s-a intamplat din nou! Desi toata lumea imi spunea sa nu pastrez aceasta sarcina, pentru ca am o varsta inaintata si RH negativ, m-am incapatanat si am riscat.
Poveste mea incepe undeva in luna octombrie 2007, mai exact pe data de 11, cand fiind la serviciu, primesc un telefon de la fratele meu prin care ma anunta ca tata a avut un accident, a murit.
La varsta de 22 de ani m-am casatorit si la scurt timp am ramas insarcinata si tot la scurt timp, in luna a 4-a, am aflat cu stupoare ca beblusul a murit.
Ma numesc Medeea Maria, iar pe 18 decembrie 2008 am implinit venerabila varsta de 5 luni. Ati dedus ca m-am nascut in miez de vara, pe o caldura cumplita.
In ziua de 24 februarie 2008 a inceput cu adevarat viata noastra. Dupa o indelunga asteptare, am reusit sa raman insarcinata. Nu imi venea a crede cand primul test de sarcina a iesit pozitiv... si uite asa a urmat si al doilea si al treilea ... pana am ajuns la un doctor din oras care in urma unui ecograf imi spune: "Dar tu nu esti insarcinata!"
Ma numesc Elena, am 31 de ani si sunt mamica unei superbe fetite cu numele Ioana Alexandra in varsta de 1 an. Pentru mine, vestea ca voi avea un copil a fost cel mai frumos cadou pe care i l-am facut sotului de Dragobete.
Sunt o mamica cam plangacioasa in momentele astea. Am un baietel de 2 ani si 9 luni, sufletul meu il pot numi, fara el nu cred ca as mai putea trai.
Aveam 19 ani cand am ramas fara bunica mea. Eram foarte suparata deoarece era bunica din partea tatalui (iar tatal meu a murit cand eu aveam 10 ani) si tineam foarte mult la ea.
Am sa scriu si eu povestea nostra aici. Eram tineri aveam 26 de ani si eram casatoriti de aprope un an. Ne-am hotarat la insistentele mele sa facem un copil. La un moment dat, am inceput sa am greturi si nu prea mai aveam nici pofta de mancare, asa ca m-am hotarat sa fac un test.
Povestea mea incepe asa: m-am nascut bolnava de inima, diagnostic "tetralogie faloot". De cand ma stiu nici un doctor nu a zis ca o sa am copil. M-am casatorit in 1997 si sotul meu s-a impacat cu ideea ca nu vom avea niciodata un copil al nostru.
Sunt mamica a doi copii frumosi si sanatosi si asta imi da multa putere si fericire.Tudor baietelul de 2,5 ani a venit in casa noastra la un an dupa casatorie, a fost primul copil si experienta a fost unica inca din primele minute cand l-am vazut.
Fetita mea are 5 ani si 8 luni si o cheama Ana Maria Catalina. Este destul de cumintica pentru un copil si daca ii explicam intelege cat de cat. Dar...cand e vorba de animale...tine-te nene.
Dupa muuulte ecografii efectuate pe perioada sarcinii in speranta aflarii sexului bebelusului, ne-am resemnat la jumatatea lunii a opta. Eram siguri ca in pantecele mele se afla un voinicel si ca atare am cumparat numai lucrusoare bleu.