Imi amintesc primul tipat al bebelusului meu. Inca de la nastere, bebelusul incepe sa comunice. La inceput, tipetele micutului imi pareau a fi intr-o limba straina.
Ma numesc Adela, am 25 de ani si de curand am devenit mamica unui baietel deosebit (bineinteles ca orice mama isi considera copilul "cel mai cel").
Acum fetita mea are 1,5 ani. Mi se pare ca deja comunicam ca niste adulti aproape. Ne intelegem perfect. Tot ce ii spun intelege - si mi se pare fabulos.
De cand nu ne-am mai vazut, mari progrese a facut. Nu, inca nu vorbeste si nu recita poezii, dar se joaca mult mai creativ, a inceput sa foloseasca santajul si sa conceapa strategii pentru a obtine ce vrea, merge tinut de manuta si chiar se incumeta sa faca pasi singur.
Ma numesc Roxana si, desi am doar 22 de ani, sunt o femeie implinita. E foarte greu pentru o fata tanara invatata cu distractii si iesiri sa auda ca a ramas insarcinata.
In vara anului 2006 o veste a cazut ca un traznet peste mine, peste intreaga familie... aveam sa aflam ca tatal meu in varsta de nici 50 de ani a murit!
Un element de comparatie adecvat pentru Andreea (25) ar fi o felina. Face ce face si tot n picioare cade. Dupa cativa ani zbuciumati, frumoasa blonda s-a asezat la casa ei, alaturi de un iubit atent si de fetita lor de sapte luni, Maria Sofia.
Diana (31) si Claudiu (33) petrec fiecare moment liber alaturi de micutul David (5 luni). Cei doi ne-au primit la ei acasa, in Pipera, pentru un pictorial in exclusivitate.
Luna aceasta a fost pentru Tudor si parintii lui una plina de evenimente...
Departe de ochii curiosilor, Calin (33) si sotia sa, Andreea (26), se bucura in liniste de minunea de a fi parintii lui Petru (un an si opt luni) si Tudor (cinci luni).
Am asteptat-o pe Corina in camera pregatita special la Residence Hotels Cerisiers pentru prima ei sedin]a foto alaturi de iubitul sau, Ioan, si de copilul lor, Robin.
Am cunoscut din intamplare, pe internet, povestea unei fetite bolnave de terapareza, care avea nevoie de ajutor finaciar pentru o operatie in strainatate.
Acum doua saptamani, intr-o seara, fata mea mi-a facut temperatura mare si fiind foarte speriata, am plecat cu ea la spital. Dupa o zi de tratament mai rau era, apoi m-am internat.
Povestea mea e una banala, normala, dar care mi-a inseninat o zi din viata. Intr-una din zilele acestea, cand ploua de nu se mai opreste in Moldova, am fost sa rezolv o problema in oras.
Anul trecut am nascut prematur un baietel extraordinar, care s-a luptat pentru viata sa si a invins. Problemele si obstacolele au fost destule, dar sa speram ca vom scapa curand de ele.
In aprilie am nascut al doilea meu copil, un baiat dolofan, iar in maternitate am avut colega de salon o mamica la primul copil, incepatoare in meseria de mama si ma intreba tot ce nu stia.
Ma numesc Carmen si sunt din Iasi. Va amintiti cum prin clasa I doamna invatatoare va invata ca faci o fapta buna daca ajuti o batrana sa treaca strada? Era cam greu de crezut ca asa ceva ti se va intampla vreodata.
De cateva luni ma viziteaza regulat o tanara mamica de etnie roma, o persoana cu mult bun simt. O cunosc de cand era ea mica, iar acum are o fetita de aproape 2 ani si un alt bebelus pe drum.
Eu am o fetita de 1 an si ies zilnic cu ea in parc dimineata. Atunci ma intalnesc cu femeia care face curat pe scara, iar cateodata mai stau de vorba cu ea ca sa isi spuna si ea oful.
Nu cu mult timp in urma, am intalnit o femeie, care, timp de mai bine de zece ani, a aspirat cu indirjire sa fie mama. Viata a fost cruda cu ea, fiecare tratament esuand si terminandu-se cu lacrimi amare. La un moment dat, s-a interesat de adoptie, iar cand lucrurile incepeau sa prinda contur, sotul a parasit-o pentru o femeie mai tanara, o femeie sanatoasa si apta sa ii aduca un copil pe lume.