Balbismul (balbaiala) este o tulburare functionala motorie care are la baza dissinergia musculaturii care participa la actul vorbirii si al respiratiei.
Daca se opreste blocat in fata cuvantului (balbism tonic) sau repeta sacadat primele silabe (balbism clonic), depasind cu greu anumite cuvinte acestea sunt „simptomele.
Cea mai frecventa forma de balbism este cea tonico-clonica (mixta). Tulburarea de vorbire se accentueaza atunci cand copilul vorbeste in public (in fata adultilor sau/si a copiilor), cand i se atrage atentia asupra defectului, cand lumina este puternica, cand vorbeste cu necunoscuti, cand traieste anumite emotii intense.
S-a observat ca balbaiala este mai putin intensa cand copilul vorbeste cu persoane cunoscute, in care are incredere (nu neaparat familia sa), cand se afla intr-o atmosfera familiara, linistita. Poate chiar sa dispara cand canta sau recita poezii pe care le stie foarte bine.
Pe langa tulburarea de vorbire, pot aparea si tulburari de respiratie (numai pe perioadele cand vorbeste), tulburari de tonalitate, cu pronuntarea exploziva a cuvintelor, miscari ample, gesturi largi, ale manutelor sau chiar ale intregului corp – de compensare a deficitului din exprimare (sincinezii), manifestari vegetative intense (transpiratii, roseata pielii).
Embolalia este adesea prezenta, embolul verbal fiind utilizat pentru anticiparea unor cuvinte mai greu de exprimat, de exemplu: „asa, „pai da, „deci, „ma rog. In timp, se poate instala logofobia, teama de a repeta, de a nu face fata exprimarii, evitarea raspunsului verbal sau raspunsuri scurte, laconice, cu multe cuvinte parazite.
Copilul devine, in timp, tot mai fragil emotional, se retrage, evita contactul interpersonal, devine iritabil. Cu timpul, poate sa-i scada randamentul general si se poate instala un sindrom neurastenic (cefalee, insomnie, fatigabilitate).
Pe langa factorul psihotraumatizant, in etiopatogenia acestei tulburari este recunoscuta o serie de factori favorizanti (suferinta perinatala, incompatibilitate Rh, prematuritate, debilitate in sistemul extrapiramidal, epuizare, boli somatice) si predispozanti (debilitate motorie-fonatorie si trasaturi de personalitate pe model anxios, obsesiv, anancast).
In categoria factorilor „explicativi ai balbaielii intra o serie de factori fizilologici ce tin de constitutia copilului, terenul sau genetic – functionarea centrala a creierului – la persoanele balbaite ar exista o mai mica amplitudine a undelor Beta cerebrale si un flux sangvin mai scazut in creier.
Declansarea balbaielii se poate pune si pe seama unor motive fiziologice banale: oboseala, tensiunea emotionala, boala, perturbarea ritmurilor biologice simple precum somnul sau alimentatia.
Poate fi vorba apoi despre factorii legati de mediu – care tin de parinti -, care manifesta exigente privind vorbirea copilului, au cerinte educative stricte, comunicarea familiala limitata, probleme de relationare cu fratii, schimbarea persoanei care se ocupa de copil (babysitter, bunica), mutarea dintr-o gradinita in alta, mutarea domiciliului, nasterea unui frate, trauma afectiva (divortul parintilor, doliu).
Tratamentul vizeaza corectarea modelului de viata, evitarea stresului, oboselii; corectarea mediului inconjurator (nu se apreciaza copilul balbic prin ascultare in fata clasei, ci mai ales in scris); psihoterapie de relaxare; eventual medicatie specifica: decontracturante, anxiolitice si sedative, antidepresive.
De foarte multe ori, tendinta parintilor este de a arunca vina aparitiei acestei tulburari pe colectivitate, insinuand existenta unor tensiuni sau surse de traumatizare afectiva a copilului lor la gradinita ori scoala, sau pe bunica sau bona care se ocupa de copil.