Cand ma uitam la desenele cu Phineas si Ferb, parca imi lasa gura apa dupa vacanta mare, mai ales cand cantau ei ca „sunt o suta de zile in vacanta de vara… cand cu totii vom petrece'.
Adica sa stau de dimineata pana noaptea afara, sa nu mai fac „lectii' decat foarte putin, nu mai vreau la televizor sau la calculator, vreau sa ma joc.
Cum sa ma joc? Nu stiu, sa inventez ceva cu copiii, sa alerg, sa joc jocuri cu mingea, sa ma joc de-a doctorul cu plusurile pe paturica afara, sa sar coarda, sa ma dau pe bara de covoare, sa facem club de copii in parc si sa ne prefacem ca avem misiuni speciale, sa mancam sandvisuri si fructe in sediile secrete din tufisuri, planuind actiuni de salvare a Planetei.
Sa ma prinda inserarea murdar din cap pana in picioare si mama sa nu ma certe, ci sa rada si sa spuna – treci, purcelusule, la dus, ca oi fi si tu obosit.
Si sa nu ma mai trimita departe de ea pentru cate o luna de zile. Si tare as vrea sa ma ia si pe mine cu ei in concediu, sa nu ma mai lase la bunici. Sa fie sarbatoare in fiecare zi de vacanta, pentru ca, daca stau sa ma gandesc bine, si parintii mei ar fi mai relaxati daca ar face asa.
Nu am timp pentru toate!
A inceput vara si deja ma gandesc cu groaza ca se termina si nu o sa am timp sa le fac pe toate. Am atata treaba – sa merg la inot, la tenis, sa repet lectiile de scriere si matematica de la gradinita, sa merg la bunici, la mare, la munte, la muzee, cu Doamna si copiii in tabara…
Am o multime de lucruri pe cap: dimineata ies afara putin si merg la inot sau la tenis, pe urma pranzul si putin nani, apoi ies afara la copii, apoi lectioare si pictat, modelat, si un pic de treaba prin casa – sa fac ordine la jucarii, sa invat sa leg sireturile, sa cos, sa fac mici jucarii din margele si ciucuri (ca vreau sa le fac cadouri copiilor din tabara, dar si bunicilor, atunci cand voi merge la ei)… Nici nu stiu cand vine noaptea.
Citeste continuarea in revista BABY – iulie-august.