Nu-i usor sa fii bunica, trebuie sa uiti ca esti mama, trebuie sa vrei ce e mai bine pentru nepotul tau inainte de a vrea ce-i mai bine pentru copilul tau. Se schimba prioritatile.Uneori, cand ne casatorim, ne dorim sa fim cat mai departe de parintii nostri, sa ne aratam independenta (de ei), maturitatea, capacitatea de a ne face singuri un rost in viata. Insa atunci cand se naste copilul nostru, dintr-o data ne amintim de parinti. Ne-am dori sa ne fie alaturi nu doar din interesul practic de a ne fi de ajutor, ci mai ales dintr-o brusca comuniune de sentimente, emotii, ganduri, comuniune care ne include in aceeasi mare familie – de parinti.Cea mai intensa nevoie de comunicare este a proaspetei mamici cu mama ei. Asa cum e ea. Cu bune si cu rele.Dintr-o data, tanara mama se proiecteaza pe sine in mama ei cand ea (mamica) era de varsta copilului sau. Poate gandindu-se cum facea mama ei cu ea, cum proceda, cum se purta cu ea. E ca si cum ar trai simultan rolul sau de mama incepatoare, incercand sa traiasca (din amintiri) si rolul mamei sale.Daca mama (bunica) nu mai e in viata, dorul de ea este trait mai intens cand se naste bebelusul, insa aceasta retraire de evenimente tot se produce. Trezirile de peste noapte la plansul bebelusului, frustrante si obositoare, sunt amestecate cu amintirea senzatiei de liniste pe care mama o avea in copilarie, cand se trezea si ea plangand si isi vedea mama apropiindu-se de patul ei, si dintr-o data lucrurile parca intrau in normal, ca si cum ingerul acela in camasa de noapte, buimac si ciufulit, ii aducea toata dragostea din lume in acea mangaiere si voce soptita – hai, gata, a fost doar un vis urat, mama e langa tine… Si, dintr-o data, gaseste mai multa forta, energie si motivatie sa faca si ea acelasi lucru pentru copilul ei.Uneori, si o relatie mai rece cu propria mama se poate reface in urma nasterii nepotului in acea familie. Desigur ca e ceva mai greu de starnit astfel de amintiri atunci cand propria mama nu a fost alaturi de copil din diferite motive, sau daca relatia tinerei mame cu mama ei s-a alterat grav. Deci, nu orice relatie rece mama-fiica se va repara ca urmare a imbogatirii familiei cu un nepot. Daca bunica e o mama „controloare“, hipercritica, poate accentua ruptura, pentru ca fiica sa refuza sa se identifice cu ea.Acum totul capata sensO femeie ajunge sa isi inteleaga cu adevarat propria mama abia atunci cand ea insasi devine mama. Pana la acel moment, cuvintele femeii care i-a dat viata raman simple vorbe. Grijile ei, ingrijorarile ei, noptile nedormite capata dintr-o data sens si nu mai sunt considerate de catre fiica sa semne de nevroza sau lipsa de preocupare. Dintr-o data, un nou univers se deschide si o cuprinde pe noua mamica (fiica), intr-o complicitate fara cuvinte, dar plina de iubire.Nu influenta relatiile copilului Copilul are istoria lui de viata, precum si propria retea de relatii cu familiile parintilor sai. Asa ca nu cadeti in tentatia gresita de a influenta partinitor aceste relatii, caci aceasta ar insemna ca interveniti nepermis in istoria lui de viata, impunandu-i un timp sa simta ce vreti voi sa simta fata de bunicii sai. Va veni un moment in care va va judeca aspru pentru aceste interferente si lucrurile se intorc, de obicei, impotriva celui care saboteaza relatiile de familie. Si nu incercati vreodata sa folositi copilul drept liant sau drept unealta de pedepsire a membrilor familiei.Am nevoie de sfatul tauChiar daca astazi, fata de acum 20-30 ani, exista diferente foarte mari intre principiile de crestere a copilului, proaspata mamica tot simte nevoia ca propria ei mama sa ii fie alaturi, sa auda o parere, chiar daca nu este de acord cu ea, sa auda inca o oglindire a propriilor sale ganduri de mama. Sfatul propriei mame este mai pretios in comparatie cu cel al prietenei din parc, deoarece insasi fiinta mamicii tinere este dovada vie ca, bun sau rau, modul de a actiona a fost, pana la urma, o reusita.Text: Cristiana Haica; Foto: SHUTTERSTOCK, DREAMSTIME.