Astazi vom povesti despre Mos Craciun, un mister pe care toti credem ca il cunoastem si pe care nimeni nu isi doreste sa il cunoasca. Asa a inceput la gradi marea agitatie de Craciun. Am sa va spun cum am aflat eu sigur ca Mosul exista. Anul trecut. Totul a inceput inca din noiembrie, la gradi, cand am inceput sa invatam din poeziile cu iarna, cu fulgi de nea, om de zapada.Dar incepuse o frematare intre noi, vorbeam in secret ca vine luna decembrie si atunci vine si Mosul. De parca nu stiam ca va veni, parca era prima oara, asa ne bucuram. Intr-o zi, cand eram la lectii, am vazut ca, brusc, holurile gradinitei erau impodobite.Doamna directoare asa face - impodobeste totul mai devreme. Si, normal, ca in fiecare an, apar noi avertismente - "Te vede Mosul".Cand i-am spus mamei ca gradinita e impodobita de Craciun, a zambit fericita mai intai, apoi a oftat putin si a zis ca spera ca Mosul sa nu fie atins de criza anul asta. Cred ca asta trebuie sa fie vreo raceala. Dar el e magic si se va face bine repede. Sunt sigur.A doua zi, le-am spus si copiilor de temerea mamei mele, ca Mosul ar putea face "o criza" anul acesta si ei s-au speriat.S-au gandit sa adune de acasa sirop de tuse, ceaiuri si lamaie, aspirine si Echinacea, ca sa lelase pe la geamuri inca de la Mos Nicolae, sa se trateze intre ei cei doi mosi, sa se faca bine.Unul de la pregatitoare ne-a spus cand eram la dansuri (ca noi facem dans la gradi) ca suntem fraieri, criza nu inseamna raceala, ci ca Mosul nu va avea bani. Dar el nu stia ca Mosul nu are nevoie de bani ca sa aduca jucarii, ca le face in fabrica lui de la Polul Nord.Si baiatul acela rau de la pregatitoare a zis - ha, nici nu exista Mos Craciun, parintii sunt Mos Craciun! I-am dat atunci un pumn in burta si i-am zis ca minte. Am simtit ca mi-l fura pe Mosul.Poate ca ne place asa de mult Craciunul si pentru ca toti oamenii mari rad mai des si par mai fericiti. Nu mai vad prostiile pe care le facem.Am vorbit cu toti copiii din clasa despre asta si am hotarat sa ii aratam acelui copil ca minte:Pasul 1 - fiecare isi intreaba parintii daca e adevarat ca Mosul exista.Pasul 2 - sa aflam singuri daca e adevarat sau nu. Cand m-a luat mama acasa, aveam emotii.Stiam ca va urma sa o intreb ceva foarte greu. Nu am putut deschide gura pana seara cu intrebarea cea grea. La nani, am intrebat-o in soapta - mami, e adevarat ca Mosul exista, nu sunteti tu si tati Mos Craciun, nu-i asa? Mami a tacut putin (mie mi s-a parut o vesnicie) si a spus asa: daca nu ar fi nu s-ar povesti...Asa ca, incurajat de vorbele ei, din care am inteles ca exista Mosul, ca nu e mami si tati, am plusat - dar atunci de ce copilul de la pregatitoare a spus ca nu exista? Iar mama mea a spus - sa nu lasi pe nimeni sa iti fure bucuria Craciunului.Cel mai important lucru pe care noi il sarbatorim in decembrie este nasterea lui Isus Hristos, nu ca vine Mosul. Dar legenda Mosului este un lucru foarte frumos, pe care nu este important sa il clarificam.Nu trebuie sa fii Mos Craciun ca sa faci daruri, dar cand faci un dar cuiva, dintr-odata te transformi si tu in Mosul. Asa ca si eu, si tati, si tu putem fi Mos Craciun daca vrem. Hmmmm…Deci exista sau nu? Am insistat. Daca tu vrei sa existe, el exista, daca nu, nu. Aoleu, ce mai e si asta? Eu am nevoie de certitudini. Cum adica daca vreau eu? Mami, exista sau nu? Stii, dragul meu, a spus mama, asta e treaba cu Mosul si cu iubirea si cu bucuriile din suflet, cu magia sarbatorilor de iarna.Daca nu ar exista Mosul si bradul si luminitele din tot orasul, iarna ar fi mai plictisitoare, mai trista si parintii mai putin jucausi.Daca noi vrem sa existe, ele exista. Daca ma intrebi pe mine, personal, eu cred ca Mosul exista. Daca intrebi pe altcineva, poate iti va spune altceva. Fiecare om crede ce vrea despre asta. Tu alegi ce sa crezi, dar sa nu te miri daca vei fi mai trist, mai nemultumit si cu sufletelul putin mai uscat daca alegi sa crezi ca Mosul nu exista.Ei bine, gata, am inteles! Daca mami crede ca Mosul exista, si eu o sa cred. Ziua urmatoare, la gradi, am spus copiilor ce a zis mama mea si ei au ales ca si mine - sa creada ca exista Mosul - si eram mai fericiti. Dar ne-am intalnit iar cu copiii de la pregatitoare. Am iesit in fata copilului care nu credea in Mos Craciun.Era incruntat si intunecat la fata, era plictisit ca iar se face repetitie pentru serbare. De ce s-ar face, ca nu exista Mosul?! a spus el tare, sa auda toti. O sa vezi ca exista, raule si uscatule, i-am spus, amintindu-mi ca mama a zis ceva de cat de uscati sunt cei care nu cred ca vine Mosul.Si cum o sa imi arati tu asta? a intrebat el, parca licarindu-i o luminita in ochi. O sa vezi tu! am spus, dar incepusera sa imi tremure putin picioarele, pentru ca nu stiam cum o sa ii arat asta. Ma gandeam sa ii furam scrisoarea catre Mosul si sa devenim noi Mosul, ca sa creada si el ca e frumos sa nu ai sufletul uscat. Dar nu a mers.Ce bine ca Mos Craciun este batran - nu tine minte decat prostiile facute de la Mos Nicolae incoace! Copiii de la mine din clasa credeau toti si, cu toate ca toti credeam ca Mosul ne aduce daruri, tot ne-am propus sa il pandim pe Mos in noaptea de Craciun, sa il vedem cu ochii nostri. Are rost sa va povestesc ce nebunii au facut copiii ca sa il prinda?Unul a pus scotch pe jos ca sa se lipeasca Mosul, altul a adormit langa brad, o fetita l-a rugat pe fratele ei mai mare sa puna camera de filmat, ca sa filmeze toata noaptea. Dar nimeni nu l-a vazut pe Mosul nici anul acesta. Gandul meu a stat toata vacanta la baiatul de la pregatitoare.Oare a venit Mosul la el? Eu m-am rugat la Doamne-Doamne sa il trimita si la el pe Mos. Dar, ca sa ma asigur ca si baiatul acela va crede ca exista Mos Craciun, am luat o masinuta noua de-a mea si, cand a inceput gradi in ianuarie, am pus-o la el in dulapiorul din clasa.Ce credeti?! Cand m-am intalnit cu el, mi-a spus fericit - stii ca acum stiu ca Mos Craciun exista! Da?! Cum asa? am zis. El a spus - eu am scris in scrisoarea pentru Mosul, chiar daca stiam atunci ca nu exista, ca vreau sa vina tata inapoi acasa. Si a venit! Acum suntem iar o familie.Eram uluit. Deci Mosul exista...Text: Cristiana Haica, Foto: Hepta.