Hepatita reprezinta o afectiune care sperie pe oricine, adulti sau copii, tineri sau varstnici, femei sau barbati. Dar daca apare la copii, parca ne temem si mai tare.Hepatita este inflamatia ficatului, cu consecinte directe asupra intregului organism. Ea este data fie de un factor infectios, cum sunt hepatitele virale, de actiunea unor substante toxice asupra celulei hepatice, fie de unele malformatii sau deficite enzimatice congenitale, mostenite.Hepatitele pot fi afectiuni acute, cu evolutie de scurta durata, vindecare deplina si prognostic bun, sau pot fi boli cronice, cu evolutie mai lunga de sase luni, trenanta si prognostic mai putin favorabil.Atunci cand sunt virale, ele sunt date de virusi cu tropism hepatic, precum virusii hepatitici A, B, C, D, E, mai recent si G, dar si de virusi de tipul citomegalovirus, Ebstein-Barr, herpes virus.Acestia din urma sunt mai frecvent intalniti la copiii cu imunitate compromisa congenital sau dobandit in cadrul infectiei cu HIV. Unele forme acute raman cu agent etiologic neprecizat.Tratamentul hepatitei implica de cele mai multe ori schimbarea modului de viata si de alimentatie.Hepatita “mainilor murdare”Virusul hepatitei A se transmite pe cale digestiva, raspandirea acestuia facandu-se cu mai multa usurinta in aglomeratii umane si in conditii igienice deficitare, numindu-se si “hepatita mainilor murdare”.Epidemiile apar prin ingestia de apa sau alimente contaminate, motiv pentru care in gradinite sau scoli se acorda - sau ar trebui sa se acorde! - o mare importanta conditiilor igienice de servire a mesei. Copiii fac forme de boala mai usoare decat adultii, deseori afectiunea fiind asimptomatica.Atunci cand se manifesta clinic, copilul prezinta initial pierderea apetitului, greturi, varsaturi, oboseala, sindrom pseudogripal, pentru ca mai apoi sa se manifeste prin icter - urini hipercrome si scaune cenusii, febra, disconfort in abdomenul superior drept. Icterul dureaza doua - trei saptamani.Se poate preveni tipul A?Dupa infectia cu virus hepatitic A, apar in sange anticorpi anti A tip IgM si IgG. Anticorpii de tip IgM apar primii, fiind foarte utili in stabilirea diagnosticului de boala acuta. PreventiaTratamentul- exista posibilitatea vaccinarii, la cerere, a copiilor, cand intra in colectivitati sau in situatia unor epidemii.- in cazul unor calamitati naturale care afecteaza sursele de apa, se face vaccinarea antihepatitica A.- vaccinul contine imunoglobuline si asigura o protectie de cativa ani.- in cazul unei expuneri accidentale, exista posibilitatea vaccinarii pentru a neutraliza virusul. - boala este autolimitanta, nu se cronicizeaza.- dupa ameliorarea clinica, boala necesita supraveghere medicala- tratamentul este unul suportiv si de crutare, fiind preferata o alimetatie bogata in fructe si legume, cu proteine, usor digerabile (lactate, soia) si sustinatori ai functiei hepatice (multivitamine sau silimarina).Hepatita “la purtator”Poate fi o hepatita acuta sau cronica, sau copilul poate ramane purtator sanatos de virus, cu un ficat indemn, dar capabil sa transmita boala.Copilul poate capata boala transplacentar, de la mama, sau poate fi infectat ulterior prin transfuzii de sange sau plasma insuficient verificate, prin tratamente stomatologice sau medicale cu ace nesterile sau sterilizate incorect.Boala poate evolua spre limitarea infectiei, prin aparitia anticorpilor anti HBs, sau se poate croniciza, evoluand catre o hepatita cronica, cu o durata a bolii mai lunga de sase luni. A treia situatie posibila este starea de purtator de antigen HBs, etichetata ca stare de toleranta naturala.Hepatita C la copii se poate transmite transplacentar, dar si post-transfuzional. 50 - 80% din cazuri se cronicizeaza, 20% evolueaza spre ciroza.Formele acute de hepatitaPerioada de incubatie a hepatitei B variaza de la sase saptamani la sase luni. Administrarea de imunoglobuline antihepatita B cand se suspicioneaza un risc de infectie creste perioada de incubatie, dar atenueaza severitatea bolii.Manifestarile formei de debut ale hepatitei B seamana cu cele ale hepatitei A, doar nivelurile serice ale transaminazelor hepatice sunt mai crescute. Uneori, sunt posibile manifestari asociate de tipul artritei, glomerulonefritei sau periarteritei nodoase.Cu cat varsta de infectare cu VHB este mai mica si statusul imun mai precar, cu atat creste riscul de cronicizare a bolii. Infectia cu VHC apare dupa o perioada de incubatie de sase - sapte saptamani, iar manifestarile clinice sunt usoare, chiar absente.Virusul hepatitic C este implicat insa si in aparitia altor afectiuni, precum crioglobulinemii, glomerulonefrita, tiroidita autoimuna, fibroza pulmonara idiopatica, porfirie cutanata tardiva, chiar limfoame.Nu exista date legate de posibilitatea transmiterii hepatitei C prin lapte, iar anticorpii anti-VHC nu confera protectie.Hepatita cu virusul DeltaNu poate exista decat alaturi de virusul hepatitic B, infectia facandu-se simultan sau succesiv. Asocierea celor doua agraveaza prognosticul, crescand riscul formelor acute fulminante.Suprainfectarea cu VHD a unui purtator de antigen HBs are drept consecinta dezvoltarea unei hepatite agresive.Formele cronice de hepatitaSunt dificil de recunoscut, deoarece simptomatologia este putin sugestiva. Copilul se plange de astenie, scaderea performantelor scolare, manifestari dispeptice variate, avand ca punct comun afectarea biliara: digestie dificila, jena in abdomenul superior drept, migrene.Clinic, pacientul prezinta diverse grade de hepatomegalie, asociata sau nu cu splenomegalie moderata. Simptomatologia se instaleaza insidios, dupa o hepatita acuta virala cu antigen HBs pozitiv.Odata recunoscuta boala, este necesar sa se stabileasca stadiul evolutiv si diferentierea de ciroza hepatica, acest lucru facandu-se prin examenul anatomo-patologic (prin punctie-biopsie hepatica).Hepatita cronica agresiva are o simptomatologie mai accentuata, iar paraclinic transaminazele serice sunt de cel putin cinci ori peste valoarea normala, bilirubina si fosfataza alcalina sunt crescute, ca si gamaglobulinele.Exista insa si boala hepatica sau chiar ciroza cu valori normale ale transaminazelor, de aceea diagnosticul se pune pe aspectul punctiei-biopsie si pe prezenta anticorpilor in sange. Ecografia poate evidentia si prezenta hepato sau splenomegaliei, ca si modificarile in structura ficatului sau prezenta hipertensiunii portale.30%din hepatitele cronice sunt reprezentate de hepatita cronica inactiva, o forma neevolutiva.Fitoterapia este de ajutor1. Turita mare, sunatoarea si rostopasca se folosesc direct, sub forma de pulbere de planta, cate o jumatate de lingurita, de trei ori pe zi, cu efect drenator hepatic si antiviral.2. In aceeasi doza, cate o jumatate de lingurita de trei ori pe zi, se foloseste si pulberea de marul lupului, ca antiviral si imunomodulator.3. Sucul de mladite verzi de secara - jumatate de pahar pe zi - sau ceaiul de paie de secara - doua linguri de paie la cana - se bea cate trei cani pe zi. Are efect trofic hepatic, in cure de 21 zile.4. Exista si alimente-medicament, cu efect drenator si trofic hepatic. Salata verde, mai ales cea cu frunze crete, patrunjelul, telina, morcovul si sfecla rosie se consuma in salate sau ca suc de legume, cate 50 ml din fiecare, in amestec, cu 15 minute inainte de masa principala.Tratamentul hepatitelor corniceSe folosesc medicamente care sustin functia ficatului (vitamine, imunomodulatoare), regim igieno-dietetic si apifitoterapie. Tratamentul antiinflamator-imunosupresor incearca modularea severitatii procesului inflamator.Se foloseste corticoterapia, interferonul, antiviralele de tipul vidarabinului, in functie de indicatia medicului. Ca si terapie de ultima ora, cu rezultate promitatoare, terapia cu interferon se adreseaza celor cu antigen HBs sau VHC prezent, cu transaminaze cel putin duble fata de normal, pentru cel putin un an, si cu punctie-biopsie hepatica cu aspect histologic de hepatita cronica activa.Vaccinarea antihepatitaVaccinarea copilului incepe in maternitate, primul vaccin fiind cel antihepatita B, care se administreaza in prima zi de viata independent de greutatea nou-nascutului.Urmeaza BCG (vaccin antituberculoza), care se administreaza, de obicei, in ziua a treia sau a patra de viata la nou-nascutul cu greutate peste 2 500 g, sau mai tarziu, dar obligatoriu pana la doua luni, fiind necesara aceeasi conditie a greutatii peste 2 500 g.In ordine cronologica, urmeaza seria de vaccinuri de la doua, patru si sase luni, reprezentata de: DTP (difterie, tetanus, pertussis), antipoliomielitic, antihepatita B (ultimul doar la doua si sase luni), care se administreaza simultan, urmate de un prim rapel la un an (pentru antipolio si DTP) si al doilea rapel la doi ani si jumatate (pentru DTP).La intrarea in colectivitate a copilului (cresa, gradinita sau scoala) se recomanda vaccinarea antihepatita A. Vaccinurile prezinta o serie de precautii si contraindicatii la unii copii: trebuie administrate numai la copilul sanatos.Nu se administreaza vaccin cu agent infectios viu la copil suspicionat sau dovedit a avea un sistem imunitar deficitar congenital sau castigat; nu se administreaza vaccin la copiii care au prezentat reactii anafilactice (reactii alergice severe) la o doza anterioara de vaccin.Text: Dr. Camelia Giurgea;Consultant: Dr. Liliana Calapod, medic specialist pediatrieFoto: 123rf.com